Comentariu: Un preşedinte polonez emancipat

Într-o celebră scenă a serialului de satiră "Ucho prezesa" (Urechea preşedintelui), un şef îi spune secretarei sale: "Dacă sună cineva care vrea să discute cu mine, să spui că nu sunt aici". "Şi dacă sună preşedintele?", întreabă secretara. "Este preşedintele CINEVA?", contrează şeful. Această secvenţă este celebră în Polonia, puţini fiind cei care n-o cunosc. Atotputernicul "şef" este liderul partidului naţional-conservator, Jaroslaw Kaczynksi. Preşedintele, al cărui prenume îi scapă chiar şi secretarei, care-i spune ba Andrzej, ba Adrian, este un personaj blajin, timid şi ezitant, care aşteaptă răbdător în faţa uşii "şefului". Ei bine, astăzi s-a terminat cu distracţia. Adrian a devenit Andrzej Duda.

Opunerea prin veto a acestuia faţă de cele trei legi noi privind justiţia dezvăluie începutul emancipării tânărului preşedinte polonez. Când a fost ales în funcţie, în primăvara anului 2015, din postura de candidat al PiS, Partidul Lege şi Justiţie, chiar şi jurnaliştii au fost derutaţi. Iniţial, unii l-au confundat pe noul preşedinte cu şeful Sindicatului Solidarnosc, Piotr Duda. Acesta din urmă nu are niciun grad de rudenie cu preşedintele, însă a ocupat funcţia de secretar de stat în timpul preşedinţiei lui Lech Kayzynski, iar apoi a fost europarlamentar, fără însă a se remarca în vreun fel.

Visul unei Polonii conservatoare

Surpriza a fost şi mai mare când Andrzej Duda i-a luat locul lui Bronislaw Komorowski, punând piatra de temelie a victoriei PiS în alegerile parlamentare care au urmat.

Având la dispoziţie o majoritate parlamentară confortabilă și cu un protejat politic lipsit de experiență, Jaroslaw Kaczynski părea că se află în faţa îndeplinirii visului său: o revoluție național-conservatoare, o schimbare de direcție bazată pe principii morale. Visul unui "stat puternic", care să măture „găștile post-comuniste“ şi „depravatele elite liberale occidentale“ și să aducă Polonia înapoi la rădăcinile ei naționale și catolice.

Nu e de mirare că autorii controversatei legi văd în Curtea Supremă o instituţie a cărei datorii este să ţină cont de "valorile creştine" în legislație.

Conform proiectului de lege, de reuşita revoluţiei morale în rândurile judecătorilor trebuie să se ocupe ministrul Justiţiei, care este, simultan, şi procuror-general. Legislația adoptată săptămâna trecută de către Seim și Senat prevede scoaterea temporară la pensie a tuturor judecătorilor Curţii Supreme, iar numirea viitorilor judecători să fie făcută de ministru.

Preşedintele Duda a considerat că o atare măsură merge prea departe. Refuzul său de a promulga legea este curajos. Preşedintele este consecvent şi corect în această speţă. Rolul său de "notar" personal al "şefului" este istorie. Decizia lui Duda este curajoasă şi pentru că este pentru prima oară când preşedintele se opune nu doar protectorului său, ci şi nucleului dur al propriilor alegători. În plus, Duda se confruntă cu acuzaţia conform căreia a fost învins de protestele opoziţiei şi că unelteşte contra Partidului Lege şi Justiţie şi a revoluţiei morale dorite de acesta.

Mişcarea lui Duda este însă o dovadă de consecvenţă, dacă ne amintim că Jaroslaw Kaczynski şi anturajul său au ignorat avertismentele preşedintelui de acum câteva zile. Duda a făcut apel la parlament să gândească bine reforma justiţiei, care, a spus el, nu trebuie să fie pripită. A avut dreptate: legea care a ajuns pe masa lui conţine câteva contradicţii evidente. Împotrivirea preşedintelui este expresia unei responsabilităţi elementare faţă de statul polonez.

Compromis

Duda are dreptate şi când spune că reforma justiţiei, atât de dorită de mulţi oameni din Polonia, nu trebuie să ducă la divizarea societăţii. Această divizare a luat amploare odată cu victoria în alegeri a PiS, nu în ultimul rând din cauza abordării lui Jaroslaw Kaczynksi, ignorantă şi bazată pe conflict. Or, gestul făcut de protejatul său (pierdut) este o lovitură dură. O politică responsabilă înseamnă să forţezi compromisul şi să aduni o cât mai largă majoritate în jurul unei iniţiative politice.

Propunerea preşedintelui ca membrii Consiliului Naţional al Magistraturii, responsabili cu numirea judecătorilor, să nu mai fie aleşi cu majoritate simplă, ci cu majoritate calificată, semnalizează că Duda înţelege bine responsabilitatea sa. El a blocat şi această lege, pe care a trimis-o spre reanalizare. Duda a promulgat însă a treia lege vizând justiţia, un gest care seamănă cu o consolare a şefului PiS.

Cu timpul, Duda a înţeles că trebuie să-i lase pe adversarii politici să-şi salveze obrazul.  Preşedintele se ridică la înălţimea funcţiei sale. A devenit CINEVA.

Autor: Bartosz Dudek (vd)