Comentariu: Un discurs memorabil

Nu, nu au fost doar cuvintele frumoase, încurajatoare, seducătoare, tipice pentru Papa Francisc. Suveranul Pontif a mers în Parlamentul European din Strasbourg pentru a rosti avertismente. A făcut-o în mod drastic, limpede.

Fără îndoială este un Papă venit de departe. Cunoaşte bine perspectiva Americii Latine, precum şi situaţia oamenilor care caută ajutor, hăituiţi, la marginea Europei. El însuşi, Jorge Mario Bergoglio, cum îl chema înainte de a deveni capul Bisericii Catolice provine dintr-o familie de imigranţi. Pentru Jorge, Europa a fost întruchipată de bunicii săi.

Iată însă că, acum, el vorbeşte despre "impresia unei Europe care este mai degrabă o bunicuţă, deloc fertilă, lipsită de viaţă". Avertismentul Papei a amintit şi de alte luări de poziţie ale Suveranului Pontif chiar în interiorul Bisericii. "Dacă situaţia nu se schimbă, nu rămâne nimic. Trebuie să fie altfel, ca să rămână ceva". La fel ca alte declaraţii publice ale sale, şi acestea au fost primite cu sentimente amestecate, de iritare şi entuziasm.

Critici la adresa continentului european

De altfel, discursul în sine al Papei în plenul Parlamentului European şi, la final, în faţa Consiliului Europei a fost un apel la deşteptare. Europa, a spus el, este "obosită şi rănită", "pesimistă şi cuprinsă de frică", "chircită în ea însăşi", pierdută în obsesia consumului. Analiza Suveranului Pontif a fost într-adevăr fulminantă. Să nu uităm, a mai spus Papa, că această Europă, imediat după 1945, a reuşit să lase de-o parte, ca prin minune, ura şi distrugerea.

În momentul în care preşedintele PE, germanul Martin Schulz, l-a salutat pe Papă în limba germană, acesta n-a avut nevoie de aparat de tradus. Suveranul Pontif stăpâneşte bine mai multe limbi străine, europene. Însă le înţelege cu adevărat? Parlamentari europeni din 28 de ţări l-au ascultat, o bună parte dintre ei aflându-se la primul mandat. Papa a amintit, în context, că aceştia nu se află în Parlament doar pentru salarii şi pentru a adopta noi legi, ci pentru oameni şi pentru promovarea unei Europe curajoase, responsabile. De câteva ori, discursul său a fost întrerupt de ropote de aplauze.

Europa solidară

Faptul că vorbele Papei s-au transformat într-un discurs istoric se datorează relaxării pe care liderul religios a folosit-o pentru a transmite un mesaj de speranţă. Nu, subiectele atinse nu sunt defel surprinzătoare: deschidere pentru refugiaţi şi eforturile de dezvoltare a energiilor alternative. Pe Francisc l-a interesat mai degrabă recâştigarea spiritului de solidaritate, de susţinere reciprocă, care a stat la baza clădirii Europei unite.

"Această istorie este, în mare parte, încă în curs de scriere". Analiza lui lucidă a fost dublată de un "mesaj al speranţei". În calitate de creştin, Papa a vorbit şi despre speranţa pusă în Dumnezeu, singurul care a învins răul, transformând moartea în viaţă. Însă nu a insistat.

După toate cuvintele atât de critice, Francisc a pictat o imagine a unei Europe pe care o aşteaptă întreaga lume, inclusiv Papa însuşi. Astfel, discursul Francis rămâne un apel înflăcărat la solidaritate şi la o nouă Europă, "un punct de referință valoros pentru întreaga omenire".