Coreea de Nord: Stop! De ambele părţi!

În luna ianuarie preşedintele american Donald Trump excludea faptul că Phenianul ar deţine rachete balistice intercontinentale. Cu toate acestea, o jumătate de an mai târziu, Coreea de Nord a testat o nouă rachetă capabilă să transporte un focos nuclear şi să atingă distanţa de 8000 de kilometri. Astfel ţara a pătruns în clubul exclusivist al puterilor capabile să "atingă" SUA cu rachete nucleare. 

Sub aspect militar, noua armă la distanţă nu poate fi luată în serios. Racheta este alimentată cu combustibil lichid şi zboară atât de încet încât rachetele de apărare o pot doborâ uşor. Îndoielnice sunt şi viabilitatea sau precizia acestei arme. Pentru îmbunătăţirile necesare este nevoie de mult timp. 

Regimul Kim se vrea intangibil

Însă pentru liderul de la Phenian, Kim Jong Un, important este efectul intimidant al rachetelor cu rază lungă de acţiune. Practic, regimul său a devenit intangibil fiindcă ţara deţine arsenal nuclear şi are capacitatea să atace, cu consecinţe incalculabile, Statele Unite ale Americii. Ca atare, Kim îşi poate urmări obiectivele politice pe picior de egalitate cu inamicul său american, adică încheierea unui tratat de pace şi anularea sancţiunilor ONU.   

În mod paradoxal, avântul Phenianului în dezvoltarea rachetelor balistice dă un impuls fronturilor blocate din peninsula coreeană. Ameninţarea înarmării nucleare a nordului era îndreptată până acum numai împotriva Coreei de Sud şi Japoniei.

SUA şi-au întins aripa protectoare deasupra aliaţilor, dar au asistat pasive la tensiunile din regiune. La provocările Phenianului, Washingtonul a reacţionat numai din reflex, fără să iasă din tipare. Acum, însă, Statele Unite simt ameninţarea pe propria piele.

Presiuni asupra Chinei

Deocamdată pare că spirala se roteşte după vechiul model. SUA intenţionează să înăsprească sancţiunile şi să le ceară Chinei şi altor ţări participante la summitul G20 de la Hamburg sprijinul în adoptarea unor noi măsuri contra Coreei de Nord. În contextul jocului dublu al Beijing-ului în regiune, Washington-ul ar putea exercita mai multă presiune directă asupra Chinei.  

Însă cine urmăreşte mesajele de pe Twitter ale preşedintelui Trump constată că acestuia pare să-i lipsească răbdarea să aştepte efectele strategiei de izolare a Phenianului. Din cauză că planurile de reformă internă ale şefului Casei Albe nu înaintează, Trump ar putea urmări succese rapide în politica externă. Una dintre opţiuni ar fi să bombardeze fabricile de rachete din Coreea de Nord. Totuşi există riscul ca situaţia să escaladeze, de exemplu să se soldeze cu un atac nord-coreean asupra metropolei Seoul. Japonia şi Coreea de Sud ar trebui să-i expună preşedintelui Trump riscurile uriaşe ale unei asemenea strategii.

Un moratoriu ar fi mai eficient

Comparativ cu o acţiune militară, ale cărei urmări sunt greu de estimat, propunerea ruso-chineză privind un moratoriu pare mult mai atrăgătoare. Renunţarea la testele cu rachete balistice nord-coreene şi la manevrele militare comune americano-sud-coreene ar reduce tensiunile şi ar încetini ritmul Phenianului în dezvoltarea rachetelor nucleare. Părţile implicate ar trebui să profite de această pauză pentru a se reaşeza la masa negocierilor.

Însă timpul nu mai poate fi dat înapoi. Coreea de Nord nu va renunţa la statutul său de putere nucleară. Iar SUA prin politica sa de așteptare nu sunt nevinovate pentru aceste evoluții. Dar tratativele s-ar putea concentra acum pe înghețarea procesului de înarmare nucleară a nordului comunist. În contrapartidă, sancţiunile internaţionale ar putea fi relaxate, iar Coreea de Nord ar putea fi antrenată în noua iniţiativă aparţinând Chinei, obținând credite de dezvoltare de la Banca Asiatică pentru Investiţii în Infrastructură (AIIB). Această modalitate constructivă de detensionare a situaţiei ar fi de preferat unui nou război în peninsula coreeană.

Autor: Martin Fritz / CS