Turneu fără strălucire pentru Putin în Orientul Apropiat
12 decembrie 2017
Victoriile sunt cele care contează. Chiar dacă SUA și alte state au fost prezente mai devreme în Siria pentru a lupta împotriva Statului Islamic, adevăratul câștigător din acest conflict este considerat președintele rus Vladimir Putin. El pare să se fi impus chiar de mai multe ori. Pe de o parte a fost distrus spectrul groaznic al unui califat islamic; pe de altă parte, protejatul lui Putin Assad rămâne președinte în Siria - în ciuda faptului că SUA au încercat cu toate mijloacele să-l alunge de la putere.
Moscova: Încă aliat în Orientul Apropiat
Putin se prezintă în acest turneu în Orientul Apropiat drept bărbat care îți este alături și la greu. Un mesaj care se înregistrează exact în Orientul Apropiat și Mijlociu. O abordare cu totul diferită de cea a americanilor. Sub președintele Obama, SUA au sprijinit așa-numita Primăvară Arabă, care a periclitat pozițiile potentaților din regiune. Președintele Trump merge chiar mai departe: el recunoaște Ierusalimul drept capitală a Israelului. Ceea ce provoacă iritarea turcilor și a altor țări majoritar musulmane. Acestea consideră că politica americană în regiune reprezintă o trădare a obiectivului comun: pacea în Orientul Apropiat. Țările respective acuză America că ia exclusiv partea Israelului, prin urmare pe Washington nu s-ar mai putea pune bază. Ceea ce le îndeamnă să caute alternativă.
Moscova era considerată aliată a multor țări arabe încă din perioada Războiului Rece. Printre ofițerii mai în vârstă din aceste țări arabe se află mulți care au studiat în fosta URSS. Rusia a fost deranjată deja de multă vreme de faptul că americanii erau până acum doi-trei ani singura putere decidentă în estul Mediteranei, în timp ce Moscova a fost obligată din 1991 încoace să privească de la distanță desfășurarea ostilităților.
Lucrurile s-au schimbat însă. Turneul lui Putin în Siria, Egipt și Turcia este aproape ca un marș triumfal. El semnează acorduri în valoare de miliarde de dolari, vinde arme și centrale electrice, le cere americanilor să dea dovadă de reținere în chestiunea Ierusalimului. Și nu-și pierde vremea cu probleme ca drepturile omului sau ale minorităților. În cercurile de putere de la Moscova se spune cinic că acestea sunt aspecte de care se pot preocupa liniștiți americanii și europenii.
Dar să fie oare Putin cu adevărat câștigătorul strălucitor care pare la prima vedere? Influența sporită a Rusiei în Orientul Apropiat aduce cu sine probleme noi. Șeful de la Kremlin retrage o mare parte a trupelor rusești din Siria pentru că bugetul de stat al Rusiei nu-și mai permit această cheltuială. Moscova finanțează deja războiul din estul Ucrainei și are de suferit de pe urma sancțiunilor occidentale în urma anexării Crimeei. Rusia se chinuie să țină în funcțiune rețeaua deficitară de transport de gaz din Siberia în Occident. Standardele de viață ale populației rusești sunt în scădere. Guvernul rus nu are resurse să modernizeze economia, să investească în educație și să combată sărăcia. Și toate acestea cu doar câteva luni înaintea alegerilor prezidențiale. Rusia are voința politică de a fi egala SUA pe plan internațional, doar că nu are bani pentru a finanța un asemenea efort.
Victorii cu gust amar
În plus, implicarea Rusiei a dus la retragerea americanilor din Orientul Apropiat și Mijlociu. Încercările eșuate ale Washingtonului de a aduce liniștea și ordinea în țări ca Afganistanul, Irakul sau Libia i-a făcut pe cetățenii americani să fie sătui de război. Trump - în toată dorința sa de a câștiga apreciere - nu vrea ca SUA să mai joace rolul polițistului mondial. El nu este interesat de nation-building în țări de care americanii nici nu au habar. Trump vrea să facă bani: cu vânzări de arme la saudiți sau cu acorduri comerciale bilaterale, avantajoase pentru americani.
La final, victoria Rusiei în Siria are un gust amar. Sute de mii de oameni au pierit în această așa-zisă victorie. Milioane de persoane au fost strămutate. Rămânerea lui Assad la cârmă neagă orice posibilitate de nou început politic. Situația nu este defel mai stabilă. Din punct de vedere arab, mai este o problemă: succesul rușilor a fost realizat cu trupe iraniene, adică șiite. Dacă arabii din Orientul Apropiat au ceva în comun, atunci este următorul lucru: împiedicarea sporirii influenței Iranului.