Comentariu: Toamna Angelei Merkel

Pentru a 11-a oară Angela Merkel îşi reia activitatea politică de zi cu zi după vacanţa de vară în calitate de cancelară. O activitate care nu-i chiar tocmai obişnuită. Un şef de guvern nu se duce cu termosul de cafea şi un sandviş în geantă la un program de lucru de 8 ore. Dar de atât de puţină rutină ca anul acesta parcă n-a avut parte niciodată. Şi de atâtea riscuri.

Viziunile pesimiste ale observatorilor care-i prevăd amurgul carierei politice au ceva catastrofic. Dacă răsfoieşti presa, din 2006 descoperi titluri ca "misiuni dificile", "confuzie" sau "cea mai slabă poziţie în sondaje începând din...". Stări de criză. Nu trebuie să fim de acord stilul cancelarei de a cântări îndelung lucrurile şi a rămâne în expectativă. Dar în vremuri neliniştite, rarele conferinţe de presă pe care le susţine arată că Angela Merkel cunoaşte starea de spirit a naţiunii, dar apelează ferm la calm şi acţiune. În ciuda şi în urma incidentelor de la Würzburg şi Ansbach.

Interzicerea vălului islamic şi renunţarea la dubla cetăţenie

Situaţia securităţii interne s-a schimbat. Coaliţia de la Berlin încearcă să reacţioneze prin diverse măsuri. Dar nu cererea de interzicere a vălului islamic şi de eliminare a dublei cetăţenii venită din partea intransigenţilor conservatori precum ministrul de Interne al landului Mecklenburg Pomerania Anterioară şi omologul său din Berlin reprezintă cea mai mare provocare pentru Angela Merkel. Fiindcă nu au nimic de-a face cu ameninţarea teroristă. A arătat-o limpede apariţia calmă a ministrului de Interne, Thomas de Maiziere, care a respins o astfel de sugestie.

Dezamăgitoare pentru Merkel trebuie să fie evoluţia de până acum a procesului de integrare a refugiaţilor pe piaţa muncii - nu situaţia din firmele micuţe, ci cea din marile concerne. Acesta va fi unul dintre subiectele pe ordinea de zi la întâlnirea cu reprezentanţii marilor companii germane.

Provocări în politica externă

Toate acestea nu periclitează poziţia politică a cancelarei Merkel. În caz că, totuşi, toamna anului 2016 va însemna cea mai grea toamnă din cariera ei, motivele se vor găsi în planul politicii externe. Şi nu e vorba doar de evoluţia dramatică din Turcia.

Şeful diplomaţiei germane, Frank-Walter Steinmeier, şi-a întrerupt scurt concediul şi a purtat convorbiri în Rusia pe tema crizei ucrainene şi a conflictului sirian. Iar prima conferinţă de presă a guvernului federal după vacanţa cancelarei Merkel s-a concentrat aproape integral în jurul acestor subiecte internaţionale.

Şi prima întâlnire importantă după pauza de vară vizează tot o dramă politică externă. Pe 18 august, Angela Merkel îl întâmpină pe preşedintele Consiliului UE, Donald Tusk. Temele centrale de discuţie vor fi: Brexit-ul şi viitorul UE. Berlinul cancelarei este celălalt Bruxelles.

Prea multe crize internaţionale. Dacă tensiunile din Ucraina se vor amplifica din nou, iar relaţiile cu Turcia vor continua să se deterioreze atunci şi presiunile asupra cancelarei Merkel de a lua decizii şi de a acţiona, dincolo de dialog, vor creşte. Deocamdată ea este cea care, împreună cu ministrul de Externe, menţine contactul cu Moscova. În privinţa Ucrainei, dar şi în privinţa Siriei. Şi ce se întâmplă dacă situaţia din Turcia scapă de sub control? Dacă, poate, nu milioane de sirieni, ci sute de mii de kurzi turci iau calea Europei? Într-o lume dominată la nivel internaţional de populişti, cancelara ar fi nevoită să acţioneze rapid.