Summitul G20 și violența

Hamburg în iulie, în frumoasa metropolă din nordul Germaniei. Oricând un oraș care merită vizitat. În aceste zile mai degrabă, însă, nu. Pentru că în anumite zone metropola hanseatică e pur și simplu de nerecunoscut. Și-a pierdut întru totul strălucirea. În locul ei: nori de fum, jeturile tunurilor de apă, mascații "blocului negru" și polițiștii care inspiră teamă. Sau sârmă ghimpată și străzi blocate, baricade. Haos în trafic. Autoturisme arzând, fie că sunt mașini de lux sau automobile obișnuite. Nici nu contează. Important e să ardă.

Cine e de vină?

O întrebare ca la grădiniță: cine a început? Cine e de vină? Poliția, care a intervenit "exagerat" în forță, provocând? Sau demonstranții? Mulți dintre ei aveau intenții pașnice, dar nu toți. Sunt câțiva care se ascund în spatele celor care, din varii motive, sunt împotriva acestui summit, împotriva sistemului, împotriva nedreptății în lume, împotriva indiferent ce. Asta e democrația. Poți să dezaprobi ceva și poți să și arăți acest lucru.

E drept, Hamburgul este cunoscut pentru scena sa alternativă. Că cei din cartierul nobil Blankenese și cei din St. Pauli, de pildă, nu se simpatizează, e bine știut. Dar cumva se lasă unii pe alții în pace. De aceea și există de atâta vreme "Rote Flora", un fost teatru, astăzi centru de întâlnire al extremiștilor de stânga.

Coliziunea

Era, ca atare, de așteptat să se ajungă la ciocniri. Pentru aceste grupări, summitul G20 este evenimentul anului. Mai ales când nici nu trebuie să cheltuiască bani ca să se deplaseze undeva, mai ales atunci când adversarii, adică participanții la reuniune, vin ei la Hamburg. Că protestele vor fi foarte colorate, creative și zgomotoase era lesne de anticipat. Dar se vede că unora nu le-a fost îndeajuns. Și așa au dat foc, au recurs la violență. Doar era ”păcat” ca atâta poliție să fi venit degeaba. Așa că tunurile de apă au tot fost umplute.

Trist e când afectați sunt și locuitorii nevinovați din zonă, cei care trăiesc cu plăcere acolo și nu înclină spre violență.

Statul de drept

Să recapitulăm: demonstrațiile sunt un instrument al libertății de expresie, o valoare de bază a societății democratice. De aceea protestele demonstrează și acelor șefi de stat de la summitul G20 care nu le prea au cu democrația, ce presupune aceasta. Dar criticile demonstranților pașnici - indiferent că sun la adresa globalizării în general sau în mod special referitoare la summit - sunt complet învăluite în norii de fum produși de protestatarii violenți și își pierd astfel orice însemnătate. Statul trebuie să intervină contra celor care recurg la violență. Cine atacă elicoptere de poliție cu rachete de semnalizare, cine distruge bunuri private și publice trebuie pedepsit. Fără doar și poate. Așa e drept, așa o cere legea. Și dacă forțele de ordine au intervenit mai dur decât era cazul, atunci se poate înainta o plângere în instanță. Așa funcționează un stat de drept.

Când se vor risipii norii de fum și Hamburgul își va recăpăta strălucirea, locuitorii săi din cartierele rivale se vor întâlni din nou la una din filialele unui lanț american de fast food sau la cunoscutul producător de mobilă suedez. Viața doar trebuie să meargă înainte.

Henrik Böhme/maw