Schimbarea prin apropiere este posibilă

Feţe uluite şi perplexitate în iulie, anul trecut, când noul președinte sud-coreean a surprins pe toată lumea cu discursul său din Berlin. Moon Jae-in a ales în mod deliberat capitala germană, divizată pentru multă vreme, pentru un discurs-cheie privind viitoarea sa politică faţă de Coreea de Nord. El crede într-o "schimbare prin apropiere". Germania a demonstrat că, în ciuda tuturor adversităților, nu trebuie să renunţi să crezi în reconciliere și reunificare, a spus preşedintele, provocând uimire și dezorientare în public. "Visător!", "Vizionar!" sau "Trădător" au spus câţiva coreeni mai în vârstă în momentul aplauzelor finale.

Avocat pentru drepturile omului, Moon Jae-in se opune guvernării conservatoare anterioare şi pledează pentru dialog, dezarmare și pace. Liniile generale ale noului preşedinte: Coreea de Sud nu aspiră la colapsul sau absorbția Nordului, ci mai degrabă la o apropiere treptată între cele două state, cu pași mici dacă este nevoie şi pe bază de măsuri care să ducă la consolidarea încrederii reciproce. Important este să revii la masa dialogului. În viitor, ar putea fi vorba despre o cooperare economică mai strânsă și vizite familiale, iar Coreea de Nord ar putea participa la Jocurile Olimpice de Iarnă. Apoi, desigur, ar putea avea loc şi o întâlnire cu Kim Jong Un.

Moon a manifestat această disponibilitate pentru dialog într-o perioadă în care noul președinte american Donald Trump și conducătorul nord-coreean Kim Jong Un s-au contrat cu amenințări și insulte reciproce. Testele cu rachetă ale Coreei de Nord au fost urmate de sancţiuni, de luări de cuvânt dure în Consiliul de Securitate al ONU, de rezoluții şi alte lucruri pe care le-am văzut în repetate rânduri în ultimii zeci de ani în relațiile cu Coreea de Nord.

Politica lui Moon dă roade

Nimeni n-a vrut să creadă în succesul mâinii întinse. Chiar și Moon, pregătit pentru dialog, a trebuit să ceară înăsprirea sancțiunilor în urma repetatelor provocări nord-coreene. Dintr-o dată însă, această combinație de asprime și deschidere către dialog a început să aibă efect: în discursul său de Anul Nou, conducătorul Coreei de Nord a surprins, declarând că este pregătit să trimită o delegație la Jocurile Olimpice de Iarnă din Pyeongchang.

Prin urmare, subit, relațiile bilaterale blocate au început să se dezgheţe. Mai întâi, prin întâlniri rigide ale delegațiilor militare şi reînființarea unei linii telefonice directe între cele două ţări, apoi prin intrarea comună pe stadionul olimpic şi echipe sportive mixte, dar şi prin ofensiva de farmec a sorei lui Kim. Câteva zile mai târziu, Kim primește personal o delegație la nivel înalt din sud.

Iar acum, ceva senzaţional: o întâlnire comună între Kim și Moon, posibil în aprilie. Mai mult, în timpul fazei de dialog, Coreea de Nord ar urma să renunțe la efectuarea de teste nucleare suplimentare. Aparent, cele două părţi ar urma să abordeze inclusiv dezarmarea nucleară, deoarece, spune Coreea de Nord, dacă nu ar mai exista amenințări la adresa Coreei de Nord și securitatea conducerii nord-coreene ar fi garantată, ar dispărea şi motivele existenţei controversatul program nuclear.

Ca de obicei, preşedintele american a comentat aceste veşti pe Twitter: "O să vedem ce se întâmplă", a scris Donald Trump, care a subliniat că, deşi probabil este vorba despre "speranţe deşarte", SUA nu vor exclude nicio direcţie de acţiune.

Următoarea mutare este a SUA

Desigur, este necesară prudență, iar Coreea de Nord rămâne imprevizibilă. Însă mâna întinsă a lui Moon a fost mai productivă decât manifestările turbate ale lui Trump și Kim Jong Un din ultimele luni. Această apropiere nu este nici meritul lui Trump, nici al preşedintelui chinez Xi Jinping, din ce în ce mai puternic în ţara lui. Bineînțeles, abia sancțiunile mai stricte l-au împins pe Kim la masa negocierilor, dar este nevoie și de parteneri care doresc să negocieze. Acum, Moon trebuie să convingă puterea protectoare americană să facă la rându-i o concesie, în sensul amânării manevrelor militare ale forțelor sud-coreene și americane lângă "uşa" lui Kim.

Detensionarea situaţiei nu este posibilă decât prin dialog. Toată lumea trebuie să facă un pas, pentru că un conflict deschis nu ar avea decât perdanți, în special Coreea. După decenii de înstrăinare, coreenii sunt chemaţi să îşi decidă viitorul singuri. Ei, nu superputerile îndepărtate. Comunitatea internațională poate sprijini în mod activ cele două state. Schimbarea prin apropiere este posibilă, așa cum a dovedit istoria germană.

Autor: Alexander Freund / vd