Salve Jupiter!

Vreau să guvernez ca Jupiter, zeul roman suprem, a anunţat Emmanuel Macron pe parcursul campaniei electorale. Cu totul altfel, adică, decât ştersul Francois Hollande. Francezii îşi doresc un preşedinte regal, care le dă de sus poruncile - aşa şi-a schiţat Macron stilul de guvernare. Acum însă, se pare că tânărul stăpân de la Elysee exagerează şi se izbeşte foarte rapid de opoziţie în plan intern.

Apariţii convingătoare pe scena internaţională

În politica externă, preşedintele francez a demonstrat până acum siguranţă de sine şi pricepere. Francezilor le-a plăcut că l-a invitat pe liderul de la Kremlin în palatul regal de la Versailles pentru a-l critica acolo la scenă deschisă. Aceasta nu-l va transforma pe Vladimir Putin neapărat în cel mai bun prieten al lui Macron, dar a fost eficient şi popular.

Şi în raporturile cu controversatul Donald Trump preşedintele francez a manifestat siguranţă de sine. Indiferent că a fost vorba de o strângere de mână între cei doi lideri, de programul turistic inclusiv Turnul Eiffel sau de parada militară, Macron a apărut mereu ca un învingător. Conaţionalii săi nici nu s-au supărat că l-a invitat pe contestatul preşedinte american la manifestările prilejuite de Ziua Naţională a Franţei. Francezii au acceptat asta, gândindu-se că este o iscusită mutare de şah. Şi în Europa Macron a făcut totul corect până acum: întreţine raporturi cordiale cu Merkel, îi avertizează pe antidemocraţii din estul Europei şi le arată britanicilor ce este aceea o axă germano-franceză. Aşadar, toate bune până acum.

În politica internă bate un vânt potrivnic

Dar, după luna de miere, preşedintele se confruntă cu dificila situaţie internă. Brusc el pare să fi descoperit că trebuie, deşi era clar dinainte, să facă economii de miliarde în viitorul buget pentru a reuşi să respecte plafonul zonei euro fixat noilor împrumuturi. Pentru Macron este un aspect important, fiindcă el vrea parteneriat cu Germania şi doreşte să extindă şi să consolideze uniunea economică şi monetară. Iar pentru asta trebuie să demonstreze că este capabil să micşoreze cheltuielile de stat şi să impună reforme.

Dar acestea, ambele, presupun costuri ridicate în politica internă. Şi aceste costuri sunt cu atât mai mari cu cât Macron încearcă să guverneze ca Jupiter, cu ajutorul fulgerelor din dotare. În loc să discute cu şeful armatei, el a poruncit economii de 850 de milioane de euro şi l-a tratat în public pe îndrăgitul general ca pe un băieţel de şcoală când acesta a protestat. Astfel, generalului nu i-a mai rămas decât să demisioneze. Acest episod a demonstrat nepricepere în mânuirea instrumentarului politic. Chiar şi susţinători ai formaţiunii prezidenţiale En Marche s-au arătat şocaţi.

Reforme şi reduceri fără dezbatere

Revoltaţi sunt şi primarii şi liderii locali chemaţi în următorii cinci ani să facă economii dureroase. Desigur, cei mai mulţi dintre ei ştiu clar că statul francez trebuie să-şi reducă considerabil cheltuielile scăpate de sub control. Dar preşedintelui i se va lua în nume de rău dacă va dicta aceste măsuri de austeritate fără dezbatere, de la înălţimea preaînaltului său tron. Francezii îşi pierd rapid buna dispoziţie. Şi chiar dacă le sunt simpatice aerele regale ale preşedintelui, nu le place să fie trataţi ca nişte supuşi.

În context, lupta sindicatelor şi a partidelor de stânga şi de dreapta împotriva reformei pe piaţa muncii nici nu a început. Pregătirea parlamentară a acestei lupte începe abia săptămâna viitoare. Macron dispune, ce-i drept, de majoritate, dar ar face bine să nu provoace suplimetar mânia străzii, dacă vrea să supravieţuiască politic nepopularelor măsuri anunţate.

De la luminat la ridicol

Emmanuel Macron este preocupat de imaginea sa publică, la fel cum a fost şi Francois Mitterrand în anii '80. Şi el a fost supranumit "Zeu" de către francezi. Dar vremurile s-au schimbat şi actualul preşedinte este foarte tânăr. De la luminat la ridicol este doar un pas. Iar Macron exagerează. El confundă autoritatea cu autoritarismul şi pare îmbătat de propria sa putere.

În plus, raporturile sale cu presa nu sunt democratice. Francois Hollande a vorbit prea mult cu ziariştii, Macron nu le mai spune chiar nimic. Este greşit în ambele cazuri. Actualul preşedinte a mers până acolo încât a transmis că gândurile sale sunt prea subtile pentru a fi discutate cu ziariştii. Ceea ce este o uluitoare gafă şi o invitaţie la satiră.

Emmanuel Macron trebuie să devină rapid adult, să se scuture de grandomanie şi să găsească o cale de mijloc între aerele de monarh şi exercitarea normală, democratică a puterii. Recent s-a constatat că portretele preşedintelui, distribuite pentru a fi expuse în toate instituţiile publice ale Franţei, sunt prea mari pentru ramele existente. Acesta este un adevărat cadou făcut caricaturiştilor. Stăpânul de la Elysee este de fapt suficient de deştept şi ar trebui să ştie că deriziunea distruge orice autoritate.