Comentariu: Să învăţăm de la Ţările Baltice

Din perspectiva politicii economice, Italia nu a fost remarcată în cele şase luni în care a deţinut preşedinţia prin rotaţie a Consiliului European, decât prin lamentări, lipsă de iniţiativă şi acuzaţii la adresa celorlalţi. Guvernul condus de social-democratul Matteo Renzi nu a aplicat mai nimic din necesarele reforme de structură. În loc de asta, a acuzat Germania şi alte ţări ale UE preocupate să asigure stabilitatea zonei euro, că strangulează economia europeană prin măsuri excesive de austeritate. Renzi pare să fi adoptat următoarea deviză: dacă am putea investi fără a ţine cont de criteriile de stabilitate - deci dacă am putea cheltui bani, cel mai bine banii altora - atunci Europei i-ar merge mult mai bine. De parcă nu tocmai datoriile acumulate în ultimele decenii în dauna generaţiilor viitoare ar fi provocat problemele cu care Europa se confruntă astăzi. Italia are, alături de Grecia, cele mai mari datorii din întreaga Europă.

Italia se aseamănă cu Grecia şi din alte puncte de vedere. La Atena ameninţă să se instaleze, în urma alegerilor anticipate devenite necesare după eşuarea alegerilor prezidenţiale, un guvern de stânga condus de Alexis Tsirpas. Acesta a anunţat deja că va pune capăt politicii de austeritate în cazul în care va câştiga scrutinul. Aşa că nu se ştie ce se va alege de politica internaţională de salvare, prin intermediul căreia Greciei i s-a asigurat supravieţuirea cu ajutorul unui pachet de 240 de miliarde de euro. In Italia situaţia nu este atât de dramatică fiindcă guvernul nu a avut nevoie de ajutoare financiare externe. Dar ţara riscă să intre într-un blocaj politic după anunţata retragere, din motive de vârstă, a preşedintelui Giorgio Napolitano. Necesarele reforme vor fi amânate într-un asemenea scenariu.

În două ţări din nordul Europei, starea de spirit este cu totul alta. Letonia a preluat la 1 ianuarie preşedinţia prin rotaţie a Consiliului European. Iar Lituania vecină tocmai a aderat la moneda comună. Împreună cu Estonia, ţările baltice fac acum parte toate din zona euro, căreia mulţi nu-i mai dădeau şanse de supravieţuire pe fundalul crizei datoriilor. Aderarea la moneda comună nu a fost posibilă decât prin rezultate economice şi financiare pozitive pe o durată mai lungă. Ţările baltice au reuşit asta, fără pachete de salvare din partea UE. Din perspectivă economică, cele trei state baltice sunt astăzi mai solide decât erau înaintea crizei. Sacrificiile au meritat.