Comentariu: Rătăciți în căutarea identității germane

A revenit insuportabila dezbatere despre cetățenie. Modificările recente hotărâte de Bundestag sunt, fără îndoială, datorate spiritului vremurilor pe care le trăim, iar susținătorii lor încearcă să le prezinte drept firești.

Într-adevăr, nimeni nu va pune la îndoială faptul că persoanelor care au oferit informații false sau incomplete în procesul de naturalizare, cetățenia germană le poate fi, pe bună dreptate, retrasă. Că acest lucru se petrece cinci sau zece ani mai târziu este mai mult o chestiune de gust.

Ceva mai problematică este prevederea, potrivit căreia în viitor cetățenia germană poată fi retrasă și oamenilor care s-au născut germani. Dat fiind însă că se aplică numai celor care au luptat pentru milițiile teroriste din străinătate și numai dacă dețin și o altă cetățenie, și această regulă este susținută de majoritatea cetățenilor țării.

Neclaritate intenționată?

A treia schimbare atrage însă atenția: în viitor, cetățenia va fi acordată numai persoanelor care, pe lângă cerințele anterioare, pot garanta "încadrarea lor în condițiile de viață germane" și, mai ales, "că nu sunt căsătoriți cu mai multe persoane în același timp".

Este evident că persoanele care trăiesc în căsătorii multiple, interzise oricum în Germania, nu ar trebui să devină cetățeni germani. Dacă s-ar fi avut în vedere numai evitarea poligamiei, acest lucru ar fi putut să fie formulat clar. Însă prin adăugarea unei necesare "încadrări în condițiile germane de viață" s-a optat în mod deliberat pentru o formulare imprecisă, care deschide ușa unor interpretări diferite.

De obicei, tocmai pentru a limita spațiul de interpretare, se încearcă formularea cât mai limpede a legilor noi. Un proverb german spune că, în largul mării și în fața instanței ești în mâinile lui Dumnezeu. Formulările clare încearcă să limiteze ispita justiției pământești de a se juca de-a Dumnezeu. Or, formula vagă "condiții de viață germane" din lege creează exact contrariul.

Renașterea conceptului de Leitkultur

Se pune așasadar întrebarea: ce sunt, de fapt, "condițiile de viață germane"? Cum arăți că te-ai "încadrat" în matca lor? Urmărind, duminica, emisiunile televiziunii publice? Sau intonând în picioare și corect o strofă din imn înaintea unui meci al echipei naționale de fotbal? Sau poate renunțând la purtarea baticului? Sau a altui accesoriu religios, în afară de kippa?

Această lege revigorează discuția despre conceptul de Leitkultur, cultura directoare. Însă nici pe fondul succeselor electorale ale formațiunii de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) și a izbucnirii islamofobiei, această dezbatere nu capătă mai mult sens. Chiar și cineva care nu bea cu plăcere bere germană, preparată conform legii germane a purității berii, poate fi un bun cetățean german. La fel și oamenii care nu beau alcool, inclusiv din motive religioase.

Spiritul vremurilor

Insistența asupra unei Leitkultur sau a "încadrării în condițiile de viață germane" duce pe tărâmul ridicolului întrebarea despre cine poate și merită să fie german. Sună amuzant, dar nu este. Chestiunea cetățeniei este o problemă serioasă, de ea depinzând adesea CV-ul unei persoane.

Prin modul în care este enunțată, fiecare lege își dezvăluie spiritul. Mult discutatul "spirit al legii". În cazul de față, la suprafață nu iese defel un spirit bun. Legea privind obținerea cetățeniei germane, care ar fi trebuit să aibă un caracter ofertant, oarecum deschis și incluziv, respiră spiritul discriminării.

Chiar dacă acest lucru se potrivește bine cu realitatea politică și intelectuală actuală din Germania, în care islamul este suspectat la modul general de extremism și lipsă de democrație, refugiații sunt văzuți ca o problemă, iar termeni precum "primirea cu braţele deschise" sau "omul bun" au devenit de mult ocări. Lipsește, deci, perspectiva. Deoarece conceptul de excluziune socială și discriminare vine din vremuri trecute și nu bune.

Ce dorim să fim?

Întrebarea cheie nu este doar cum se obține un pașaport german care oferă o varietate de avantaje, ci mai degrabă: cum sunt de fapt "germanii"? Și cum faci să fii ca ei, dacă nu ai deja părinți germani? Fabulațiile despre mai știu eu ce "condiții de viață germane" dezvăluie că răspunsul la chestiunea esențială a identității este afectat de incertitudini profunde.

Vechile certitudini (privitul emisiunilor televiziunii publice, berea, imnul național) și-au pierdut valabilitatea. Se caută răspunsuri noi, dar nu este clar care vor fi acestea. În tot cazul, spiritul unei societăți deschise și primitoare este căutat în zadar în noua lege. Cei care nu se simt bineveniți cu greu își vor putea descoperi entuziasmul pentru noua lor identitate germană. Însă, în pofida tuturor încercărilor de a trasa linii de demarcație, acești oameni pot deveni germani. Să nu uităm ce spune articolul §116 din legea fundamentală: "Este german [...] cel care deține cetățenia germană".