Papa râde

Şi în calitate de ziarist îţi este permis să-ţi lauzi un coleg de breaslă. Săptămânalul "Die Zeit" este primul ziar de limbă germană care a reuşit să realizeze un interviu cu Papa Francisc. Dar, înainte de toate, redactorul şef al publicaţiei, Giovanni di Lorenzo, a reuşit să poarte o discuţie cu Suveranul Pontif, simplă la prima vedere, dar foarte profundă la o analiză mai atentă.

Pe parcursul interviului, cei doi infirmă clişeu după clişeu. Aşa e Papa Francisc - susţine unul din clişeele pe care Papa le-a cultivat în diverse interviuri acordate ziarelor din spaţiul limbilor romanice. Şi acum? S-a vorbit despre preoţi căsătoriţi, despre infailibilitate, despre Kuria suferindă. Papa a făcut să pară mai mundane o serie de subiecte.

Reflecţii despre preoţi căsătoriţi

Astfel, Papa Francisc s-a pronunţat în chestiunea preoţilor căsătoriţi, numiţi în limbaj eclezial "Viri probati". Aceştia ar putea fi bărbaţi mai în vârstă, "verificaţi", care ar putea fi hirotonisiţi în ciuda faptului că sunt căsătoriţi. "Trebuie să reflectăm dacă Viri probati ar fi o soluţie", a spus Pontifexul. Cu doar câţiva ani în urmă, teologi tineri din diocezele germane şi-ar fi compromis printr-o astfel de afirmaţie orice perspectivă de a deveni preoţi. Şi probabil că un cardinal sau altul fierbe în sinea sa din cauza aceleiaşi afirmaţii. Trebuie subliniat că Papa nu a spus că vor exista astfel de preoţi. Dar îndeamnă la reflecţie, la dialog, produce fierbere şi insuflă o boare de prospeţime.

În treacăt, Francisc a luat poziţie şi faţă de propria-i infailibilitate. "Sunt păcătos şi supus greşelii", a afirmat el. Nu este de fapt o noutate. În 2015 el a spus de exemplu că şi Papa îşi are greşelile sale, şi aceste greşeli nu au nimic a face cu infailibilitatea. Dar termenul (foarte strict definit teologic) de infailibilitate este din păcate atât de demonetizat, încât cuvintele lui Francisc par senzaţionale.

Ambele chestiuni lasă să se întrevadă de ce sunt câteodată iritaţi şi observatorii de bună credinţă. Există acest element aparent imprevizibil, aceste afirmaţii prin care Papa se bune voit de-a curmezişul sistemului din Vatican. Aceasta este calea pe care înaintează.

De treisprezece ori pe cuprinsul interviului se precizează că Papa a râs. "(Râde)". Şi asta deşi discuţia reflectă foarte pregnant starea dificilă în care se află lumea. Nu este o contradicţie. Eu nu cunosc nici un tweet sau o altă afirmaţie în care unul din populiştii adevăraţi ai acestor zile să râdă despre ei înșişi. "Temerile închid uşile. Libertatea le deschide. Iar dacă libertatea este mică, ea reuşeşte totuşi să deschidă o ferestruică. (Râde)"

Trump şi Francisc - doi populişti?

Elogiul adus acestui gen de umor, acestei uşurinţe, are o explicaţie foarte serioasă. Câte un comentator american se complace de la instalarea lui Donald Trump la Casa Albă să-i prezinte lumii faţă în faţă pe preşedintele SUA şi pe Episcopul Romei în calitate de "populişti". Catolici conservatori din Germania, pe care câte o vorbă, câte un  gest sau chiar şi numai uşurinţa acestui Papă îi calcă pe nervi, sunt receptivi la imaginea celor doi populişti. Dar este de-a dreptul maliţios să pui semnul egalităţii între cei doi sau să-i pui faţă în faţă. Altfel nu se poate spune.

Interviul cu Papa Francisc relevă contrariul a ceea ce este un populist. Arată un prelat cu credinţă profundă, care predică libertatea împăcat cu el însuşi, un om căruia marile probleme şi scandaluri ale lumii nu-i dau pace. Poate că aceasta nu corespunde aşteptărilor de la un Papă, acele aşteptări de la care Europa Centrală îşi ia în continuare bun rămas. Dar exact prin asta acest Francisc, care se află de aproape patru ani la Vatican, este o provocare pentru întreaga lume.

Autor: Christoph Strack