Obama se impune

Preşedintele american Barack Obama pare să se impună în privinţa acordului cu Iranul. În ciuda campaniei masive în care au fost investite milioane de dolari, republicanii şi grupările pro-israeliene nu au putut împiedica înţelegerea. Acordul cu Teheranul este în continuare criticat. Adversarii acestuia cer Congresului american impunerea unor noi sancţiuni Iranului. Şi totuşi, nimic nu poate sta în calea deciziilor luate de către cele cinci mari puteri cu drept de veto, plus Germania şi Iran.

Din perspectivă germană, vestea e bună. Căci, în pofida sancţiunilor severe impuse în ultimii ani, Iranul şi-a consolidat arsenalul nuclear. Nici măcar aplicarea celor mai dure măsuri nu i-ar fi oprit - cel puţin pe ruşi, pe chinezi sau pe unii europeni să-şi dorească să facă din nou afaceri cu Teheranul.

Pericolul nu vine de la Moscova sau Beijing

Washington-ul a avut mereu probleme în a menţine unită coaliţia contra Iranului. Obama a reuşit numai fiindcă a negociat cu mullahii. Pericolul care a ameninţat soluţia diplomatică n-a venit de la Moscova sau Beijing. Membrii Congresului american au fost cei care au pus sub semnul întrebării acordul. În mod evident, fără succes. Obama are sprijinul unei mari părţi a democraţilor săi.

Într-o bună zi istoricii vor numi acordul cu Iranul o capodoperă a diplomaţiei. Cine s-ar fi gândit că Rusia nu va face uz de dreptul său de veto în Consiliul de Securitate?

Dacă Teheranul ar încălca înţelegerea, sancţiunile ar trebui reintroduse. Kremlinul a jucat un rol constructiv în negocieri, a afirmat Obama.

Membrii think-tank-urilor vorbesc deja despre o prudentă apropiere între Washington şi Moscova. Reprezentanţii celor două părţi vorbesc deja deschis despre Siria. Sprijinul Moscovei faţă de regimul Assad slăbeşte.

Şi totuşi, supărările dintre Casa Albă şi Kremlin n-au dispărut. Prea diferite sunt interesele celor două state în criza ucraineană.

Obama a investit pentru a reuşi

Cu toate acestea, în negocierile cu Iranul, SUA şi Rusia au fost de aceeaşi parte. Desigur, înţelegerea are şi puncte vulnerabile. Israelul le-a menţionat: ce se întâmplă peste 15 ani, când instalaţiile nucleare nu vor mai fi controlate? Washington-ul speră. Administraţia crede că Iranul se va schimba în bine. În fond, jumătate din populaţia ţării are sub 30 de ani. Mulţi îşi doresc o viaţă mai bună. Iar un trai mai bun nu e posibil decât fără sancţiuni.

Şi, ca să fim sinceri: nimeni nu ştie cum va fi lumea în 15 ani. Pentru a se impune în privinţa acordului cu Iranul, preşedintele american Obama a investit o mare parte din capitalul său politic. Şi a câştigat!