Comentariu: Numărul solicitanților de azil scade

O cifră cu care guvernul se va lăuda în anul electoral: numărul solicitanților de azil în Germania a scăzut semnificativ față de anul 2015 - anul în care Angela Merkel a deschis porțile pentru refugiați, ca o consecință a dezastrului de pe Ruta Balcanică, scindând prin această decizie societatea germană, dar și Uniunea Europeană. Scindare între cei care o laudă pentru ceea ce a făcut și cei care o resping sau chiar o urăsc.

Măsuri care își arată efectul

Dar în 2016, cifrele au scăzut cu două treimi. Motivul: ”măsurile” pe care le-au luat Republica Federală și Uniunea Europeană își arată efectul, e de părere ministrul federal de Interne, Thomas de Maizière. Cu alte cuvinte, acordul controversat cu Turcia, închiderea Rutei Balcanice, legislația prin care să fie expulzați mai ușor refugiații și declararea unor țări ca Afganistan sau Algeria ”sigure” - toate acestea au făcut ca cifrele să scadă. Sau altfel spus: fortăreața Europa își închide porțile! 

Da, măsurile își arată efectul: pe când în Irak și Siria războiul face în continuare ravagii, tot mai puțini refugiați ajung în Europa. Acum se poate discuta dacă nu cumva le-am putea oferi condiții mai sigure la ei în țară. Dacă nu cumva le putem oferi acolo o viață sigură, locuințe, îngrijire medicală și șanse la educație. Ca să nu se dezvolte o generație pierdută, care, fără șanse pentru viitor și fără speranță, poate deveni ușor prada islamiștilor și a criminalilor.

Dar o privire către ceea ce se întâmplă în regiune omoară orice speranță: în Egipt, sub conducerea lui Al-Sisi, refugiații nu fac nici măcar cât niște cetățeni de mâna a doua. Libanul este la capătul puterilor economice din cauza presiunii valurilor de refugiați. Tunisia luptă împotriva șomajului ridicat și a radicalizării tinerilor. Iar Turciei nu-i poți da instrumente pentru a exercita presiune la adreasa celor care cer respectarea democrației și a drepturilor omului - asta pentru a da numai câteva exemple.

Refugiații nu mai sunt siguri nici măcar în Europa

În plus: atâta timp cât Europa nu este în stare să se ocupe cum trebuie de refugiați, această discuție nu are niciun sens. Este de-a dreptul grotescă! Ar fi un fel de "mutare" a problemei, care ar atrage și mai mult populismul, slăbind solidaritatea și iubirea față de oameni. Pentru că pe insulele grecești se chinuie încă în frig mii de refugiați. Abia dacă femeile și copiii au fost evacuați recent din corturile neîncălzite. Acești oameni așteaptă încă promisiunea Europei de a-i redistribui către mai multe țări. Dar această redistribuire s-a blocat, iar de la Bruxelles nu se mai aude nimic.

Și din nefericire s-ar putea să mai aștepte: dacă la alegerile din 2017 din Olanda, Franța și Germania, partidelor tradiționale li se va face concurență de către cele populiste de dreapta, în timp ce Trump și Brexit răspândesc și ele teamă, mai rămâne puțină speranță că Europa se va uni pentru a găsi o soluție umanitară. La urma urmei, am putea conchide, voturile sunt mai importante decât niște refugiați înghețați și lipsiți de speranță. La final contează numai că au scăzut cifrele. 

Autoare: Naomi Conrad/ lp