Comentariu: N-ar fi fost totul mai bine fără Donald

Serios, au și trecut doi ani? A existat, într-adevăr, o viață fără Donald Trump? La Bruxelles, capitala Uniunii Europene, dar și la NATO, totul se învârte în jurul președintelui american, în pofida distanței geografice însemnate care separă cele două continente. Liderul de la Casa Albă a intrat, iată, în conștiința colectivă a Europei. 

Sunt de neuitat prestațiile sale la reuniunile NATO, unde a avut mai multe ieșiri verbale dure, generând rumoare, ba chiar perplexitate.

Amenințările cu impozitarea importurilor europene de automobile sau anunțul privind ieșirea SUA din Tratatul privind Forțele Nucleare Intermediare (INF) au perturbat și ele serios relațiile între Bruxelles și Washington. 

S-ar putea considera, din perspectivă europeană, că tot ceea ce face președintele american este îngrozitor? Majoritatea ar fi tentată să creadă acest lucru, însă realitatea este cu totul alta. 

Există mai multe motive datorită cărora se poate spune că Donald Trump a făcut bine Uniunii Europene. Unul dintre acestea, involuntar dar evident, este că ”The Donald” a sudat UE. În mai multe domenii, presiunile sale au favorizat apariția solidarității între europeni. 

Să menționăm de pildă cooperarea structurată permanentă în politica externă și de securitate (PESCO), care nu ar exista în această formă, fără Donald Trump. De la alegerea președintelui american, aprobarea de care se bucură Uniunea Europeană în rândul populației a crescut, cel puțin în zona continentală a Europei. 

Ba chiar există voci discrete la Bruxelles care apreciază că Trump este cel mai bun lucru care se putea întâmpla Uniunii Europene. 

Scoaterea lui Donald Trump din prim-plan

Desigur că actualul președinte american reprezintă și un pericol pentru Europa. Nu doar din cauze evidente, precum slăbirea Acordului Climatic de la Paris, denunțarea acordului internațional cu Iranul sau destabilizarea relațiilor comerciale internaționale. 

Ci și pentru că Donald Trump se bucură de adepți inclusiv în interiorul granițelor UE, atât în rândul oamenilor obișnuiți, cât și al politicienilor.

Ei îl admiră pe acesta nu neapărat pentru accesele de furie, amenințările și defăimările proferate de liderul american, ci datorită incorectitudinii lui politice, a adevărurilor pe care le abordează și care, adesea, sunt trecute cu vederea. 

Să oferim câteva exemple: 

            - acuzația că europenii nu își respectă angajamentele privind cheltuielile de apărare promise în cadrul Alianței Nord-Atlantice: în mod evident corectă.

            - acuzația că în chestiuni privind tarifele vamale, Statele Unite sunt dezavantaje în raport cu Uniunea Europeană și China: din multe puncte de vedere, corectă și ea. 

            - constatarea că Rusia înalcă prevederile Tratatului INF: corectă

            - constatarea că unele instituții multilaterale, precum Organizația Mondială a Comerțului sunt învechite și ineficiente: în ultimii ani, de asemenea corectă 

În ceea ce privește stilul, este limpede președintele american acționează sub centură. Însă acest lucru nu este suficient pentru a invalida tirurile sale verbale lansate pe Twitter.

Stilul îi lasă pe mulți absolut indiferenți, îndeosebi în zilele noastre. Uniunea Europeană trebuie să-i lase pe Trump fără ”jucăriile” retorice.

În oarecare măsură, europenii au făcut, deja, acest lucru, majorând cheltuielile pentru apărare sau prin coordonarea politicii externe și de securitate.  

UE începe să ia în serios și îngrijorările care pe mulți oameni îi aruncă în brațele unor populiști precum Trump. 

Între aceste neliniști se numără digitalizarea și propria identitate într-o lume globalizată din ce în ce mai complicată, a cărei realitate este modelată tot mai profund de giganți digitali din China sau Statele Unite. 

Succesele lui Matteo Salvini în Italia sau ale lui Viktor Orban în Ungaria atestă în mod clar că Uniunea Europeană nu s-a preocupat până acum de aceste îngrijorări.  

UE a avut multe lucruri de recuperat 

Care să fie lecția învățată după doi ani cu Donald Trump? UE încearcă să utilizeze în interesul ei dinamica pe care președintele american a insuflat-o mai multor subiecte, inclusiv politicii privind comerțul, afirmându-se astfel nu doar ca o uniune cu greutate strict economică. 

Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, a vorbit despre o „capacitate politică mondială". El este, de asemenea, unul dintre puținii politicieni europeni care au găsit o strategie de succes pentru a trata cu Trump.

În politica privind comerțul, el a oferit compromisuri simple și clare, a oferit și a cerut lucruri, metoda care este pe placul unui om de afaceri precum Donald Trump. 

Pentru a reduce capacitatea de atac a populiștilor de școală ”trumpistă”, care utilizează spațiile deschise în politica mondială sau pentru a găsi cele mai eficiente modalități de a face față președintelui SUA, UE a avut, în ultimii doi ani, o curbă abruptă de învățare. 

Cu toate acestea, nici ea, nici restul lumii liberale nu au găsit mijloace eficiente de prevenire a daunelor produse de Donald Trump în relația transatlantică. Da, liderul american contribuie în mod neintenționat la stimularea independenței UE. 

Însă, uitându-ne la munții de porțelan distrus, se poate spune că ar fi fost mai bine ca Uniunea Europeană să se fi maturizat înainte de venirea la putere a lui Donald Trump.