Nu putem închide ochii

Sunt imagini pe care nu le poţi uita: familii disperate în containere arhipline la bordul unor nave sau în ambarcaţiuni avariate. Oameni marcaţi pe viaţă de ani întregi de exploatare şi abuz.

Suntem cutremuraţi. Cutremuraţi de poveştile despre violenţă şi rapt. Cutremuraţi de cei care sunt dispuşi să tragă foloase de pe urma disperării altora. Conştiinţa ne este împovărată de faptul că au de suferit copii, ba chiar îşi pot pierde viaţa, fiindcă familiile lor încearcă să le ofere un viitor mai bun.

A mai trecut un an

Ziua mondială împotriva traficului de persoane este un avertisment. Un avertisment că a trecut încă un an. Ne aminteşte că nu am făcut nici pe departe suficient pentru a eradica acest flagel. A venit timpul să punem capăt comerţului cu oameni la scară planetară, indiferent de vârstă sau sex.

Noi luptăm pentru drepturile migrantelor şi migranţilor care preiau activităţi neatrăgătoare în ţările prospere economic. Care ocupă locuri de muncă pe care nu le vrea nimeni, care altminteri ar rămâne neocupate. De aceea, Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM) lucrează neîntrerupt cu parteneri din guverne, societăţi civile şi sectorul privat, pentru combaterea unor practici dăunătoare în privinţa atragerii de forţă de muncă din străinătate.

Dar toate acestea nu sunt suficiente. Trebuie urmăriţi şi prinşi şi comercianţii de fiinţe umane. Şi trebuie trase la răspundere şi guvernele ţărilor membre ale OIM, dacă acestea nu reuşesc să protejeze victimele traficului de fiinţe umane.

Sunt urmăriţi cei care ajută în locul traficanţilor

Migraţia este tot mai mult privită drept cale de evadare din situaţii disperate, generate de conflicte, instabilitate, foamete, catastrofe naturale şi schimbări climatice. Dar valuri mari migraţioniste pot emana şi susţine adesea şi o considerabilă energie criminală, care duce la o şi mai mare exploatare a refugiaţilor. Totuşi, conştientizarea acestui fapt nu a avut drept consecinţă nici eradicarea cauzelor migraţiei periculoase, şi nici oferirea de protecţie şi ajutor migranţilor.

Din păcate, multe guverne persecută înainte de toate organizaţiile care încearcă să-i salveze pe refugiaţii aflaţi în pericol de moarte, în loc să-i tragă la răspundere pe traficanţii de oameni. Nu este doar nedrept să pedepseşti pe cineva, dacă salvează o persoană de la înec - mai ales din motive birocratice, pentru că salvatorii nu au autorizaţie de a acosta regulamentar sau de a efectua operaţiunea în largul mării, ci şi ineficient. Se irosesc atât resursele organizaţiei umanitare, cât şi cele ale oficiilor de control. 

Pentru a face faţă acestor provocări e nevoie de cooperare internaţioanlă şi de investiţii substanţiale. Nu putem ignora provocările, sperând că problema rutelor periculoase ale migranţilor şi comerţul cu vieţi omeneşti vor dispărea de la sine.

Putem cu toţii contribui la rezolvarea problemei

În calitate de cetăţeni - în spaţiul public sau privat  - ne putem implica în vederea schimbării climatului ostil migranţilor, care contracarează orice sentiment de milă faţă de refugiaţi şi oferă mână liberă traficanţilor de oameni, care-şi continuă nestingheriţi şi nepedepsiţi activitatea.

În calitate de consumatori putem pretinde produse realizate fără sclavie şi exploatare. Dacă factorii de decizie răspândesc basme şi tolerează dezumanizarea migranţilor, atunci ar trebui să-i tragem la răspundere. Dar în orice caz nu putem sta nepăsători aşteptând ca lucrurile să se îndrepte de la sine.

Ştiu că mulţi oameni iau decizia emigrării nu doar din disperare, ci şi din dorinţa unui viitor mai bun. Aprob faptul că guvernele sunt îndreptăţite să asigure securitatea frontierelor ţărilor lor şi să controleze mişcările migraţioniste. Sunt conştient că guvernele caută un echilibru între interesele cetăţenilor lor şi necesităţile umanitare ale migranţilor. Dar, noi cu toţii vrem ca demnitatea şi drepturile omului să fie respectate. Şi asta din raţiuni umanitare.