Netanyahu, în situaţie fără ieşire?

"Anchetaţi-i pe anchetatori", a cerut opiniei publice premierul israelian. Plin de compasiune pentru propria personă, el a criticat justiţia şi organele de securitate care l-au transformat în victimă, deşi a luptat întreaga sa viaţă "pentru ţară şi a fost şi rănit". Justiţia şi poliţia încearcă deja de o bună bucată de vreme să-i facă rău prin noi şi noi anchete, a mai declarat Netanyahu, care a adăugat că, în realitate, astfel se aduc cu precădere prejudicii statului. Ce se întâmplă este o încercare de lovitură de stat dar, oricât ar suferi el şi familia sa de pe urma ei, el, Netanyahu, este hotărât să slujească ţării în continuare.

Nu trecuseră nici 24 de ore - pentru Netanyahu este şi aceasta o dovadă a teoriilor sale conspiraţioniste - de când liderul opoziţiiei israeliene, Benny Gantz, preşedintele alianţei de partide "Albastru-Alb" a restituit mandatul de formare a guvernului şi opinia publică începuse să se obişnuiască cu noua situaţie, că procurorul general Avichai Mandelblit a avut grijă să deschidă un nou capitol în istoria ţării. Este nou deşi se aştepta acest deznodământ de mai bine de un an. Este vorba de punerea formală sub acuzare a premierului israelian, care de aproape un an funcţionează practic pe post de premier interimar, fiind în primul rând ocupat cu campania electorală şi organizarea a două alegeri parlamentare precum şi cu încercarea de a scăpa de punerea sub acuzare şi de urmările acesteia pentru cariera sa politică. Împotriva lui Netanyahu s-au formulat trei capete de acuzare pentru luare de mită, abuz de încredere şi înşelăciune, a anunţat procurorul general.

Sfârşitul erei Netanyahu?

Dintr-o dată s-a dat uitării ceea ce tocmai făcea valuri în presă: în loc să se mai discute despre chestiunea oportunităţii unor noi alegeri generale - a treia ediţie în ultimele 12 luni - a apărut întrebarea când şi cum va lua sfârşit era Netanyahu şi ce va urma după plecarea acestui politician, care s-a aflat timpul cel mai îndelungat la putere (premier între anii 1996-1999 şi din 2009 până astăzi).

Prin eşuarea încercărilor de formare a unei coaliţii guvernamentale începe de fapt termenul de trei săptămâni în care orice deputat din Knesset poate fi însărcinat cu formarea noului executiv, cu condiţia să fie sprijinit de cel puţin 61 de legiuitori din totalul de 120.

Dacă nici aceasta nu va reuşi, "Comisia Knesset-ului" este obligată să demareze alegeri anticipate. Toate bune şi frumoase, numai că această "Comisie a Knesset-ului" nu există în prezent deoarece, după eşuarea încercării lui Netanyahu de a forma guvernul în urma alegerilor din aprilie, s-a stabilit organizarea de alegeri anticipate în septembrie iar parlamentarii formează un legislativ interimar, la fel ca şi membrii actuali ai cabinetului Netanyahu, care este tot unul interimar.

Punerea lui Netanyahu sub acuzare nu uşurează deloc lucrurile. În ultima vreme s-a tot discutat despre acest scenariu dar niciunul din factorii majori de decizie nu a putut oferi o soluţie de ieşire din impas. Netanyahu a încercat în continuare să scape de un proces graţie imunităţii dar fără succes, fiindcă în acest scop ar fi fost necesară o lege pe care un Parlament de tranziţie nu este abilitat să o voteze. Şi nu este în niciun caz abilitat să voteze o asemenea lege, dacă unicul ei scop este protejarea unui premier încolţit de justiţie.

Marea coaliţie, singura soluţie?

Cât timp Netanyahu şi apoi Gantz au purtat negocieri în vederea formării noului guvern, poate ar fi existat o soluţie de ieşire din impas. Preşedintele Reuven Rivlin le recomandase celor doi să formeze o mare coaliţie. Şeful statului a explicat că Netanyahu ar putea rămâne pentru început premier urmând să se suspende din funcţie în cazul unui proces, transferând prerogativele sale locţiitorului său Gantz, urmând să demisioneze în cazul în care va fi găsit vinovat şi a se întoarce în fruntea guvernului în cazul în care va fi achitat.

Nu s-a ales nimic de această propunere fiindcă şi unul şi altul aveau alte planuri. Dar poate că o astfel de mare coaliţie este şi acum o soluţie practică. Pe de-o parte s-ar reinstaura un ton mai moderat în politica israeliană, după ce, în ultima vreme, taberele şi-au aruncat tot mai frecvent acuzaţii de "rasism" sau chiar de "antisemitism". Pe de alta, şi politica israeliană ar putea deveni mai moderată, după ce guvernul Netanyahu a adoptat, cu sprijinul activ al administraţiei de la Washington, o linie tot mai extremă, de exemplu în materie de politică de colonizare sau respectarea dreptului internaţional. În fine, o astfel de mare coaliţie ar fi şi o cale de a-l împiedica pe Netanyahu să provoace abuziv un conflict militar pentru a-şi prelungi prezenţa în fruntea guvernului, după cum prevede legea. Aşa cum ştim cu toţii, astfel de conflicte pot izbucni oricând cu mare repeziciune în Orientul Mijlociu. Astăzi în Gaza, mâine cu Libanul sau cu Siria. Sau poate chiar cu Iranul.