Moldova absurdă!
10 februarie 2016Se creează impresia că prietenii externi ai Moldovei s-au înțeles să „sacrifice”, pentru o perioadă, democrația de dragul unei stabilități otrăvite, asigurată de oameni avari, compromiși și corupți, dar care ar ține cât de cât la distanță, în următorii trei ani, „tancurile rusești”. Prin „tancuri rusești” se subînțelege riscul preluării puterii, în cazul unor eventuale alegeri anticipate, de către forțele pro-ruse. Liderii pro-ruși într-adevăr exploatează la maximum furia oamenilor față de falșii „pro-europeni” extrem de corupți, care au jefuit mica țară în ultimii şase ani.
Locuind la Chișinău, în vârtejul protestelor stradale non-stop, cunoscând sărăcia în care își duc existența aproape 80% din familiile care încă nu au plecat din Moldova și trăind la propriu umilința proastei guvernări, care acaparează, obraznic, rând pe rând instituțiile statului, ai impresia că partenerii de dezvoltare ai Moldovei, prin mesajele rezervate, dar totuși de susținere a acestui Guvern ciudat, au căzut în plasa dezinformării. Orice om adecvat, care urmărește zilnic cum „guvernarea nocturnă” pregătește terenul pentru îngrădirea libertăților și instaurarea unei dictaturi, văzând aceste mesaje de susținere a „stabilității” plămădite de regimul oligarhic, se simte revoltat, nedumerit, umilit, abandonat și neputincios. Cum pot prietenii externi ai Moldovei, pentru care democrația, integritatea și libertatea sunt valori supreme, să salute, chiar și timid, această guvernare, să accepte ca, în inima Europei, un regim nociv, care nu are nimic în comun cu valorile europene, suspectat de derapaje cu iz totalitar, să-și consolideze pozițiile la guvernare în următorii trei ani? Cum mai scăpăm apoi de acest regim? Sunt întrebări firești pe care și le pun astăzi foarte mulți moldoveni, care încearcă să se opună acestui regim prin proteste stradale zgomotoase, dar pașnice, în speranța că vor fi auziți și înțeleși. Nu de cei de la guvernare, care îi sfidează fățiș în spatele cordoanelor de poliție, ci de cei care până acum le vorbeau și continuă să le vorbească de valori sacre în baza cărora funcționează UE.
Bruxelles-ul știe tot, dar poziția României este determinantă
În calitate de jurnalist, am primit o invitație la Bruxelles, la un eveniment foarte important care are loc astăzi. Evenimentul a fost precedat de o serie de întâlniri off de record cu numeroși decidenți din capitala Belgiei. O ocazie foarte bună de a lămuri lucrurile, mi-am zis. Zadarnic m-am înarmat cu argumente care să-mi justifice nedumerirea în legătură cu poziția, aparent greșită, a partenerilor externi față de guvernarea detestată de la Chișinău. Cei de la Bruxelles cunosc mai bine decât orice analist, politician sau cetățean moldovean cu ce respiră guvernarea oligarhică din Moldova. Mai mult chiar și decât cei care cred că pot face și desface orice astăzi în mica țară ex-sovietică.
Părerile oficialilor europeni în privința Moldovei sunt aproape identice. Toți își doresc o Moldovă previzibilă, democratică, prosperă din punct de vedere economic și un guvern cu oameni integri care să implementeze, nu să mimeze, reformele asumate prin semnarea Acordului de Asociere cu UE. Numai că atunci când se decide formularea unei poziții oficiale față de anumite procese ce vizează Moldova, părerea României la UE este determinantă. Iar România a fost prima țară care a salutat învestirea Guvernului Filip. Atunci, în timp ce la Chișinău, zeci de mii de manifestanți înconjurau Parlamentul, protestând împotriva învestirii „pe furiș” a noului Executiv, MAE român menționa într-un comunicat de presă că Guvernul Filip „a obţinut votul de încredere al Parlamentului legitim de la Chişinău” și că „doar în felul acesta parcursul democratic, stabilitatea şi obiectivele pro-europene ale Republicii Moldova pot fi urmărite şi îndeplinite fără sincope, spre beneficiul tuturor cetăţenilor ţării”. Diplomații români consideră că prin evitarea alegerilor anticipate, chiar și prin învestirea unui guvern detestat de cetățeni, „tancurile rusești” (partidele pro-ruse) vor fi ținute la distanță cel puțin în următorii trei ani. Nu am sesizat, însă, o viziune clară asupra a ceea ce s-ar putea întâmpla în Moldova, din punct de vedere electoral, după expirarea mandatului actualului Parlament de la Chișinău.
Între un rău cert și un rău potenţial, ce alegi?
Ciudat, dar opinia politicienilor moldoveni, care au început construcția unor alternative politice pro-europene, diferă de cea a partenerilor de dezvoltare, influențată de România. Ex-ministrul Educației, Maia Sandu, care a început construcția Partidului Acțiune și Solidaritate, a explicat într-un interviu pentru „Epoch Times” că „fără alegeri anticipate, există un risc major ca democrația să fie compromisă total în Republica Moldova”: „Asta am văzut în ultimii ani, dar mai ales în ultimele luni - acest fenomen de capturare a statului de către un grup de persoane, de către un partid şi folosirea acestor instituţii în inters personal, nu în interesul cetăţeanului. Acesta este lucrul care ne sperie cel mai mult acum (...) Există un risc ca pro-ruşii să vină la putere în caz de alegeri anticipate, dar alegerea este între un rău cert, dovedit, care este acest sistem oligarhic, care doar se numeşte pro-european dar nu este în esenţă un guvern pro-euopean, şi un rău potenţial, care ar fi situaţia în care partidele noi, de centru dreapta, nu reuşesc să se mobilizeze şi respectiv să vină în Parlament cu majoritate”, susține Maia Sandu.
Rând pe rând, în ultimele două săptămâni, funcționari publici de prim rang, incomozi noii guvernări, au plecat din funcții, chipurile, de bună voie. Au demisionat viceminiștri, șefi de agenții guvernamentale, șeful vămilor, șeful Inspectoratului Fiscal, brusc au început să-și dea demisia șefii companiilor cu capital de stat, cu rulaje valutare de sute de milioane de lei. Fotoliile acestora sunt ocupate de persoane loiale regimului oligarhic, inclusiv cu trecut dubios. Acapararea instituțiilor statului de către regimul oligarhic este acoperită de demagogie și populism – pe de o parte, pentru a dezamorsa spiritul protestatar al populației, iar pe de altă parte, pentru a adormi vigilența și a devia atenția partenerilor externi de la sabotarea reformelor de către guvernare.
Cod roșu de demagogie
Săptămâna aceasta, în timp ce raportorul Parlamentului European pentru Republica Moldova, Petras Auštrevičius, le vorbea oficialilor de la Chișinău despre necesitatea implementării reformelor, iar șeful diplomației moldovene, Andrei Galbur, încerca să convingă, la Bruxelles, oficialii europeni și NATO de faptul că noua guvernare este dispusă să facă reforme, la Chișinău, Consiliul Superior al Magistraturii l-a reales în funcția de președinte al Curții Supreme de Justiție pe Mihai Poalelungi, singurul candidat la acest fotoliu. Despre el, presa de la Chișinău a scris că ar avea probleme grave de integritate și că s-ar afla „în slujba oligarhului-șef”. Ambasadorul SUA la Chișinău, James D. Pettit, s-a arătat uimit de modul în care percep autoritățile de la Chișinău reformarea justiției: „Ce se întâmplă la Curtea Supremă de Justiție? Un singur candidat din interior? Așa trebuie să arate reforma în justiție?” s-a întrebat ambasadorul pe o rețea de socializare.
Mihai Poalelungi a fost reales rapid, iar la scurt timp după aceea, protestatarii anti-oligarhici au reușit să pătrundă în sala unde avea loc ședința CSM. „Este incredibil cum această mafie capturează pe ascuns definitiv statul. Ceea ce fac ei este cu totul inadmisibil. Practic, prin decizia de astăzi au demonstrat încă o dată că sfidează poporul. Urmează doar revolta populară”, a amenințat liderul protestatarilor, Andrei Năstase.
Ofensivă diplomatică pe „frontul” vestic
În timp ce la Chișinău, protestatarii încercau să blocheze realegerea lui Mihai Poalelungi în funcția de președinte al Curții Supreme de Justiție, în Suedia, președintele Parlamentului Republicii Moldova, Andrian Candu, încerca să-l convingă pe secretarul de stat al Ministerului Comerțului și Inovației, Oskar Stenstrӧm, de disponibilitatea guvernării de a „înlătura rapid restanțele la eurointegrare” și a obținut promisiunea oficialului suedez că „Suedia va continua să sprijine reformele europene în Republica Moldova”. Iar la Bruxelles, ministrul moldovean de Externe, Andrei Galbur, i-a transmis Comisarului european pentru politica de vecinătate şi negocieri pentru extindere, Johannes Hahn, o scrisoare din partea prim-ministrului moldovean, Pavel Filip, adresată preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, în care sunt enumerați paşii pe care urmează să-i întreprindă Guvernul în vederea promovării reformelor şi redresării situaţiei social-economice.
Ce se întâmplă de facto?
„PD deține acum control total asupra Parlamentului, Guvernului, controlează sistemul de anchetă, justiția, majoritatea mass-media”, susține ex-premierul liberal-democrat, Valeriu Streleț. Potrivit lui, „scopul venirii în alianța de guvernare a democraților, în decembrie 2010, care jucau și pe stânga, și pe dreapta, a fost controlul asupra Procuraturii Generale și a altor instituții de drept”.