Lupta Poloniei pentru libertate

Sunt zile și imagini care vor intra în istoria Poloniei. Impresionante și înspăimântătoare în același timp.

Pe de o parte demonstranți care protestează cu lumânări în mâini în fața sediilor tribunalelor, ca și cum ar vrea să comemoreze moartea statului de drept. Și care proiectează pe sediul Curții Supreme inscripția: "Acesta este tribunalul nostru".

Membri ai opoziției care se ridică în picioare la ședința comisiei juridice a parlamentului și cântă imnul național "Polonia nu este încă pierdută". Și care scandează tare în plen: "Tribunale independente!".

Președintele Andrzej Duda, care ia în premieră poziție împotriva propriului partid și îndeamnă la moderație.

Imagini urâte

Pe de altă parte, avem imaginile urâte care vor rămâne în amintirea oamenilor:

Șeful național-conservatorilor aflați la guvernare, Jaroslaw Kaczynski, care în parlament a luat pur și simplu cuvântul fără să mai respecte regulile, calificându-i pe membrii opoziției "ucigașii fratelui meu", "trădători flămânzi" și "canalii".

Tensiuni și conflicte fizice, cum nu s-au mai văzut în istoria recentă a legislativului de la Varșovia. Bariere și cordoane de demarcație care transformă Seimul polonez într-o fortăreață.

Poliția în stare de alarmă, încordare fără sfârșit, ură și dispreț peste tot. O țară în situație de urgență.

Alegătorii moderați au fost îngroziți

Totuși, aceste imagini au și un caracter eliberator. Numeroși alegători moderați ai partidului lui Kaczynski au fost șocați de cele văzute. Izbucnirea plină de ură a șefului partidului de guvernământ, adevăratul deținător al puterii în Polonia, l-a demascat în ochii opiniei publice. Este suspectat acum că tot ce face este motivat de răzbunare. De rezolvarea propriilor traume. De descărcare a suferințelor sale umane prin mijloace politice. Are nevoie Kaczynski cu adevărat de tribunale supuse, pentru a-i putea condamna pe Donald Tusk și pe celelalte "canalii" pe care îi face responsabili de moartea fratelui său geamăn în accidentul aviatic de la Smolensk?

Derapajul lui Kaczynski din Seim ar trebui să fie începutul sfârșitului său politic. Era clar că se va ajunge aici: polonezii, care de două ori în secolul 20 și-au apărat cu succes libertatea de puteri externe totalitare, nu vor permite să le fie furată libertatea nici din interior. Îndepărtarea oamenilor de politica de guvernare actuală este doar o chestiune de timp - și de costuri. 

Iar costurile ar putea fi enorme. Dacă Comisia Europeană își va duce amenințarea până la capăt și va activa Articolul 7, de retragere a dreptului de vot al Varșoviei în Consiliul European, daunele de imagine vor fi imense, chiar dacă demersul executivului comunitar nu va fi încununat de succes, din cauza vetoului lui Viktor Orbàn, aliat al lui Kaczynski. Costisitoare ar putea fi și o procedură de încălcare a tratatelor comunitare, care nu este inițiată de liderii țărilor membre, ci de Comisia Europeană și de Curtea Europeană de Justiție. Un astfel de demers s-ar putea solda cu pedepse de ordin financiar pentru Polonia. De exemplu, s-ar putea decide reducerea subvențiilor agricole: iar Kaczynski nu ar supraviețui politic mâniei fermierilor polonezi. 

Cine seamănă vânt, culege furtună

Fără preț sunt însă sănătatea și viața fiecărui cetățean polonez. Este nevoie doar de o scânteie pentru ca lucrurile să scape de sub control, având în vedere stilul politic confruntativ și fără compromisuri al lui Kaczynski și atmosfera otrăvită, plină de ură din țară. Nu degeaba avertizează Vechiul Testament: "Cine seamănă vânt, culege furtună". Iar Polonia a avut deja destule victime pentru apărarea libertății. Și-a câștigat demult dreptul de a trăi pe termen lung în pace și libertate.

Autor: Bartosz Dudek/os