Comentariu: Kievul eşuează şi Crimeea câştigă

Se ştie că legislaţia poate soluţiona numai în anumite împrejurări conflicte internaţionale, mai ales când acestea sunt purtate cu violenţă. În cel mai bun caz, dreptul internaţional poate reduce riscurile şi poate împiedica ce este mai rău. Jurisprudenţa nu oferă o cale politică pentru încheierea confruntării. Această perspectivă a marcat şi verdictul judecătorilor Curţii Internaţionale de la Haga. Guvernul de la Kiev a determinat cursul procesului când a făcut presiuni pentru o decizie rapidă împotriva Rusiei.  

Rusia îi sprijină activ pe separatiştii din estul Ucrainei cu arme, soldaţi şi alte livrări, de la începutul anului 2014. Experţii sunt unanim de părere că fără ajutorul Moscovei, autoproclamatele "republici populare" de la Doneţk şi Lugansk n-ar fi putut supravieţui. Aşadar, ar fi redevenit parte a Ucrainei suverane. Împotriva insurgenţilor ţara duce un război pe care autorităţile ucrainene l-au botezat "operaţiune antitero". În opinia Kievului conflictul din regiunea Donbas este un act terorist şi cine sprijină conflictul, sprijină terorismul. Iar acela trebuie acuzat.

Însă Curtea Internaţională de Justiţie n-a dorit să dea curs acestei logici politice combative. O simplă naraţiune nu livrează dovezi valabile în instanţă. Numai probele ar putea fi de ajutor, dar ar dura ani de zile. Ca atare, judecătorii ONU le-au recomandat părţilor să se ocupe mai întâi de implementarea acordului de la Minsk. De respectarea planului de pace pe care Consiliul de Securitate al ONU l-a adoptat prin rezoluţie. Dar de care, până acum, niciuna dintre părţi n-a ţinut seama. 

Şi Curtea a mai constatat un lucru, nu fără o notă de amărăciune: doborârea cursei de pasageri MH-17 în regiunea de conflict, în iulie 2014, care a dus la moartea a aproape 300 de persoane, nu poate fi investigată fiindcă atribuţiile instanţei de la Haga sunt limitate.

Judecătorii ştiu că, în Consiliul de Securitate, Rusia este cea care a împiedicat, prin veto, o anchetă valabilă în instanţă privind incidentul. Probabil a făcut-o pentru a-i proteja pe separatiştii cărora le este atribuită tacit doborârea avionului, dar şi poate pentru a masca propria implicare. Suspiciuni serioase există.

Şi iată cum conducerea de la Moscova apare numai în cea de-a doua parte a verdictului pronunţat pe 19 aprilie la Haga. Judecătorii au stabilit că, după anexarea Peninsulei Crimeea, în martie 2014, în proaspătul teritoriu rus unele lucruri nu sunt în regulă. În orice caz, convieţuirea multietnică nu decurge conform convenţiilor ONU. Concret, Rusiei i s-a recomandat să pună capăt imediat "oricăror forme de discriminare rasială". 

Interesante sunt detaliile verdictului. Înalta Curte i-a cerut Kremlinului, cu 13 voturi pro şi 3 contra, să le permită tătarilor din Crimeea reluarea activităţilor tradiţionalei lor adunări (Medjlis). După anexarea Peninsulei, Moscova a dizolvat şi interzis adunarea pe care a şi declarat-o organizaţie teroristă. Din completul de judecată a făcut parte şi un reprezentant al Rusiei. Unanimă din partea judecătorilor a fost invitaţia adresată Moscovei de a reintroduce cursurile în limba ucraineană în şcolile din Crimeea.  

O palmă peste obrazul ruşilor. Oficial, Kremlinul consideră şi-n ziua de azi că, în Peninsula Crimeea, există numai ruşi. Populaţia acestui teritoriu este cea care a cerut ajutorul Rusiei, fără nicio contribuţie din partea "omuleţilor verzi" înarmaţi de la Moscova. Un mare succes pentru Kiev. Fiindcă cine mai aminteşte şi de Crimeea când se vorbeşte despre criza ucraineană? 

Dreptul Ucrainei asupra Peninsulei Crimeea riscă să se reducă la un titlu juridic abstract. Graţie judecătorilor de la Haga, acum lucrurile s-au lămurit: în Crimeea este vorba despre oameni. Oameni supuşi unor nedreptăţi.

Autor: Christian F. Trippe / CS