Joachim Gauck - un preşedinte potrivit la momentul potrivit

Joachim Gauck a fost un preşedinte al Germaniei par excellence. După cei doi predecesori ai săi fără noroc, Horst Köhler şi Christian Wulff, el a reuşit să confere funcţiei din nou autoritate. O autoritate bazată pe impactul şi puterea cuvântului. Gauck a luat atitudine prin discursuri inspirate şi inspiratoare. El a încercat să le explice clar germanilor ce rol trebuie să joace în lume, cum sunt ei percepuţi şi ce se aşteaptă de la ei.

Predicatorul

Nu este lipsită de politeţe constatarea că discursurile fostului pastor erau adesea predici, avertismente, cuvinte rostite de la înălţimea unui amvon imaginar. Şi fiindcă Gauck este un om teribil de emotiv şi de sentimental, el s-a lăsat adesea purtat de sentimente. Nu a fost pe placul fiecăruia, dar a conferit funcţiei căldură umană.

Şi exact asta l-a făcut să fie un preşedinte federal par excellence. Un om al cuvântului, un om care-şi expunea sentimentele, un om care îi avertiza pe cetăţeni, un om care spunea şi lucruri mai puţin convenabile. Un om cu atitudine. A demonstrat asta când a refuzat să asiste la Olimpiada de iarnă de la Soci, în semn de protest faţă de politica expansionistă a lui Putin. A demonstrat asta când a calificat drept genocid crimele în masă comise de turci împotriva armenilor în Primul Război Mondial, provocând un scandal diplomatic între Berlin şi Ankara. A demonstrat asta şi zilele trecute, când l-a primit demonstrativ pe ziaistul refugiat turc Can Dündar sau când s-a implicat în favoarea ziaristului german de origină turcă Deniz Yücel, arestat în Turcia.

Gauck, preşedintele german aflat la final de mandat, este un om al cuvântului, un om al gesturilor bine calculate, un democrat înfocat chiar şi în funcţia echidistantă de preşedinte. Un om angajat şi câteodată un coleric. Un om curajos, un om care a înfruntat în estul Germaniei gloata rasistă, un om care nu a dat înapoi la greu. Din acest punct de vedere, Gauck a fost primul republican în stat. El a trăit valorile republicii, democraţia capabilă de a se apăra, drepturile intangibile ale omului. Convingerile sale protodemocratice erau incoruptibile, un rezultat al unei vieţi trăite în dictatura RDG-istă.

Un prim cetăţean nonconformist

Gauck a fost un preşedinte la vremea potrivită. Un om al cuvintelor şi gesturilor potrivite la momentul potrivit. Şi totuşi nu este un om al epocii sale. Nu a fost un preşedinte şlefuit de politica de zi cu zi, de nesfârşitele procese ale democraţiei prezentului, care fac adesea să dispară toate canturile şi profilele. A fost un prim cetăţean nonconformist al Germaniei.

A renunţat la un al doilea mandat din cauza vârstei. Cei mai mulţi germani şi l-ar fi dorit în continuare la reşedinţa Schloss Bellevue din Berlin. Gauck şi-a dat seama că e posibil să-l lase puterile şi s-a retras. Şi pentru asta i se cuvine mulţumire. A pus funcţia mai presus de propria persoană.

Alexander Kudascheff