Imaginea idilică a statului suedez liberal s-a năruit

Anii de glorie ai social-democrației se apropie și în Suedia de sfârșit. Deși prăbușirea, la urne, a formațiunii care a dominat decenii la rând scena politică a țării, responsabilă pentru statul social suedez de invidiat, nu a fost totuși chiar așa de mare pe cât s-a crezut. Tot astfel nu a fost nici ascensiunea populiștilor de dreapta, a așa-numiților Democrați Suedezi, atât de razantă, precum indicau sondajele și observatorii politici. Ca și în alte state europene, ascensiunea extremei drepte a fost urmărită cu pronunțat interes de mass-media, de teamă că partidul va ajunge la guvernare. Și tot ca în alte state, o mare majoritate a electoratului s-a decis, până la urmă, împotriva populiștilor și a retoricii lor otrăvite. 

Suedia la cumpănă

Mulți suedezi sunt îngrijorați de evoluțiile de pe scena politică internă. Statul scandinav model, care decenii la rând a fost considerat drept superputere din punct de vedere umanitar, ajunge și el la normalitatea europeană. Suedia lăsa impresia a fi mai presus de egoisme naționale, confruntări politice și xenofobie. Populiștii de dreapta demonstrează acum că acest mod de a simți și gândi se ascundea latent sub suprafața dornică de armonie a țării. Suedezii nu sunt neapărat oameni mai buni, și ei sunt chinuiți de nesiguranță și temeri existențiale difuze, pe care și le exprimă prin xenofobie. 

În plus, rezultatul scrutinului legislativ de duminică arată că explicația, potrivit căreia ascensiunea extremei drepte s-ar datora celor săraci și fără perspective, e o prostie. Suedia se bucură de o economie prosperă, nu are un șomaj ridicat și statul social funcționează încă de minune. E drept că falia dintre săraci și bogați s-a mărit și în Suedia și unii cetățeni deplâng această evoluție. Vinovatul se găsește repede: migranții. Democrații Suediei își datorează succesul acestui sentiment de nesiguranță pe care tot ei îl insuflă oamenilor. Ei propagă un naționalism suedez, aparent învechit și chiar ridicol, care se dovedește, însă, eficient. Așa cum procedează și alte formațiuni înfrățite prin spirit din Europa, precum AfD în Germania. 

E nevoie de noi lideri politici

Partidele cu tradiție din Suedia vor trebuie să abandoneze viața destul de liniștită de până acum și să-și contureze profilul. Ele vor avea nevoie și de un nou stil de conducere. Tipul politicianului de până acum, de succes, fără a fi prea proeminent, sau sindicalistul din vecini nu mai au nicio șansă. Că e așa, a dovedit-o chiar dezbaterea televizată de dinaintea alegerilor, dominată retoric de candidatul carismatic al dreptei populiste, Jimmie Akkesson. Social-democrații și conservatorii vor avea nevoie de noi lideri carismatici, cu profil, capabili să cucerească inimile electoratului și nu de birocrați lipsiți de personalitate.

În plus, fostele tabere de dreapta și de stânga ar trebui să facă un efort și să-și descopere numitorul democratic comun, în baza căruia se pot forma noi coaliții. Olandezii au arătat că se poate. Și dacă sunt abili, vor rezista strigătului populiștilor de a ajunge la putere. În Italia, după ce mișcarea Cinci Stele s-a aliat cu Lega Nord, formațiunea din urmă a pus stăpânire pe cârmă. 

O eră nouă

Rămâne de văzut dacă social-democrații și conservatorii suedezi vor fi capabili de un astfel de act de maturitate și rațiune politică. Primele declarații făcute după alegeri nu indică tocmai o astfel de evoluție. De ei depinde, însă, nu doar propriul viitor politic, ci și viitorul Suediei ca democrație stabilă.

Sigur e că în Suedia începe o eră nouă. Imaginea idilică a unei comunități dominate de pace și prietenie s-a năruit. Oamenii politici și cetățenii trebuie să învețe să abordeze deschis conflictele din sânul societății. Și înainte de toate trebuie să răspundă limbajului otrăvit al populiștilor de dreapta prin viziunea unei Suedii moderne. E trist, dar statul liberal suedez a ajuns acum să fie și el ca celelalte țări europene: bântuit de temeri și nesiguranță, într-o lume globalizată și amenințătoare.