Genocid împotriva armenilor

Nu este vorba doar de folosirea termenului de genocid. Dar este lăudabil că atât preşedintele Germaniei, Joachim Gauck, cât şi membrii Bundestagului au folosit această noţiune pentru a descrie cele întâmplate acum un veac. Pe teritoriul Imperiului Otoman a existat, începând din 1915, o operaţiune planificată de alungare şi exterminare a armenilor.

Lammert: "A fost un genocid"

În timp de guvernele germane au evitat până acum să spună pe nume acelor evenimente istorice dovedite, din dorinţa de a menaja Turcia, un aliat în cadrul NATO, Parlamentul şi preşedintele au forţat acum clarificarea lucrurilor. "A fost un genocid", a declarat preşedintele Camerei Inferioare a Parlamentului german, Norbert Lammert, cu ocazia unei sesiuni de comemorare a victimelor de acum 100 de ani. Cu siguranţă, afirmaţia sa va fi respinsă cu indignare de guvernul turc. Poate că va provoca şi o criză diplomatică pe care guvernul de la Berlin, un partizan al bunei înţelegeri, ar fi voit s-o evite. Cu toate acestea, clarificarea este una benefică dintr-un motiv foarte simplu: Niciodată până acum, adversitatea dintre oameni şi popoare nu a încetat prin simpla trecere sub tăcere a unei crime. În privinţa raporturilor turco-armeneşti există încă multe resentimente până în ziua de azi.

În context, este nevoie de mai mult decât de definirea exactă a masacrelor din urmă cu un secol. Nu este vorba nici pe departe de folosirea termenului juridic de genocid, aşa cum a fost el definit în convenţia privind dreptul internaţional din 1948. Dar folosirea acestui termen ajută la înţelegerea dimensiunii acelor crime. În felul acesta se înţelege mai bine şi răul pe care l-au suferit victimele de atunci. În plus, generaţiile viitoare nu vor putea spune mai departe poveşti neconforme cu adevărul istoric, în care zace sămânţa unor noi conflicte.

Recunoaşterea de către Germania a faptului că turcii au comis un genocid cu 100 de ani în urmă împotriva armenilor nu constituie un amestec al Germaniei în relaţiile turco-armeneşti. Mai degrabă Germania îşi recunoaşte astfel cu întârziere partea sa de vină, ba chiar complicitatea la acele masacre. Imperiul german de atunci s-a făcut că nu observă cum guvernul junilor turci încearcă să obţină un stat omogen din punct de vedere etnic, prin alungarea şi masacrarea populaţiei armeneşti creştine. Propriul avantaj în război le-a fost mai important germanilor decât împiedicarea unui masacru, pe care probabil că nimeni altcineva din lume nu l-ar fi putut împiedica în acele vremuri în afara germanilor. Responsabilitatea de acum a germanilor faţă de armeni izvorăşte din indiferenţa de atunci.

Dar germanii nu şi-au propus să ţină nimănui lecţii de morală. Nimănui nu i-ar trece prin cap să acuze Turcia zilelor noastre că este responsabilă pentru ce s-a întâmplat în urmă cu 100 de ani. Dar Turcia cea de azi este răspunzătoare, după cum bine a spus preşedintele Bundestagului, Norbert Lammert, pentru "ce se va întâmpla pe viitor cu aceste comemorări". Ankara contestă posibilitatea ca un Parlament să aşeze în contextul lor istoric evenimente de felul celor petrecute în 1915. Pentru aceasta există tribunale şi numai ele sunt îndreptăţite în acest sens, subliniază partea turcă. Totuşi, în urma evenimentului de azi a devenit limpede că tocmai un for legislativ este locul potrivit pentru abordarea capitolelor întunecate ale istoriei. Atunci când preşedintele ţării şi Parlamentul spun pe nume unei crime, ei demonstrează că sunt oneşti şi nu răstălmăcesc evenimentele istorice.