Frank-Walter Steinmeier - un președinte împotriva dezordinii

Ce mai teatru pentru cea mai înaltă funcție în stat! Au trecut cinci luni de când președintele federal Joachim Gauck a anunțat că nu va mai rămâne în funcție pentru un al doilea mandat, provocând astfel o dilemă majoră pentru cancelara Merkel și conducerea Uniunii Creștin-Democrate (CDU). Să caute candidați nu prea este calitatea principală a Angelei Merkel. Nu prea i-a reușit treaba cu Horst Köhler și Christian Wulff în 2004, respectiv 2010. Actualul președinte al Germaniei, Joachim Gauck, i-a fost practic băgat pe gât de FDP în 2012.

Cancelara nu s-a preocupat deloc cu bucurie de această temă nici de această dată. Chiar dacă grupul conservator format din CDU și CSU este cel mai bine reprezentat în Adunarea Federală, care alege președintele, și ar fi avut șanse bune să trimită propriul candidat la Palatul Bellevue, acest candidat nu a fost de găsit în tabăra conservatoare. Toți cei propuși au refuzat această demnitate iar doamna Merkel s-a trezit cu mâinile goale.

SPD dă lovitura

Un moment perfect pentru șeful SPD Sigmar Gabriel de a da o adevărată lovitură politică. Fără aviz prealabil, el l-a propus pentru funcția de președinte federal pe colegul și prietenul său social-democrat Frank-Walter Steinmeier. Dacă ar exista o descriere a calităților pe care ocupantul acestui post ar trebui să le îndeplinească, actualul ministru de Externe le-ar bifa pe toate: modest, deschis spre lume, diplomatic, iubit de populație. Steinmeier nu este un orator prea talentat, retorica sa se învârte în limitele discursului diplomatic. Că este capabil de momente de asprime s-a văzut când l-a numit pe Donald Trump în august drept "predicator al urii" și când a refuzat să-l felicite pentru câștigarea alegerilor americane.

Și Angela Merkel îl apreciază pe Frank-Walter Steinmeier. Ambii sunt personalități pragmatice, cu asemănări atât pe plan uman, cât și în ceea ce privește gândirea politică. Problema lui Merkel: Steinmeier este în partidul greșit. Ea nu putea fi de acord imediat cu un candidat de la SPD, având în vedere că în septembrie 2017 au loc alegeri generale. Merkel s-a împotrivit până în ultimul moment ca Steinmeier să fie candidatul comun al marii coaliții, curtându-l pe față pe premierul landului Baden-Württemberg, influentul ecologist Winfried Kretschmann.

Rațiune = pierdere de imagine?

CSU nu a fost de acord însă cu ultima variantă - mai bine până la urmă Steinmeier. Cel puțin candidatura acestuia aduce simpatie din partea populației. Steinmeier este de departe în prezent cel mai popular politician german. Sub această presiune și cu un CSU bavarez dușmănos, Angela Merkel s-a văzut nevoită să cedeze. Ea l-a numit pe Steinmeier drept candidat al rațiunii, ceea ce poate fi interpretat în multe feluri.

Decizia nu este una rațională doar pentru șefa CDU, ci pentru întregul proces de căutare a unui candidat potrivit. Pur și simplu nu a fost de găsit o altă persoană la fel de aptă pentru această funcție. Pentru Merkel, este o pierdere de imagine. Pentru CDU și CSU este însă o dovadă de sărăcie. Cum se poate să nu găsească pe nimeni în propriile rânduri care să se potrivească funcției de șef de stat și să vrea să o preia?

Împotriva incertitudinii

Cu toate acestea este bine că marea coaliție a reușit pe ultima sută de metri să dea dovadă de unitate, după ce mulți i-au cântat prohodul în ultimele luni. Rațiunea poate să câștige (încă) în final. Este aproape o ușurare în aceste vremuri politice extrem de nesigure.

Frank-Walter Steinmeier este ca nimeni altul un garant al stabilității, continuității și echilibrului. Un președinte împotriva dezordinii, împotriva clamatului sfârșit politic al lumii occidentale. Dar Steinmeier ne va lipsi ca șef al diplomației. Pentru că în acest domeniu calitățile lui sunt mai necesare ca oricând. Această gaură lăsată în guvern de trecerea lui Steinmeier la Palatul Bellevue trebuie umplută rapid. Dar, vă rugăm cu rațiune și armonie. Ne-am săturat de jocurile politice din groapa cu nisip.

Sabine Kinkartz / os