Să ne gândim la victime

Bărbatul ale cărui amprente au fost găsite pe volanul camionului care a intrat în mulţime, la Berlin, şi care a ucis 12 oameni, a fost împuşcat mortal de poliţiştii italieni. Acest lucru a fost deja confirmat, atât de ministrul italian de interne, cât şi de omologul său german.

Anis Amri a fost considerat suspectul principal în cazul atacului de la Berlin. Mare atenţie: "a fost", căci ancheta merge mai departe. Încă nu avem o confirmare finală din partea procuraturii privind culpabilitatea lui, chiar dacă indiciile actuale conduc spre o atare concluzie.

În acest context este prematur să întrebăm de ce un bărbat care era cunoscut de autorităţi ca un posibil atentator "în adormire" reuşeşte să ia legătura cu alţi islamişti şi, după cum se pare, să dispară de pe radarul serviciilor secrete germane.

Este, de asemenea, devreme pentru a ne indigna că Tunisia, ţară care s-a obligat să îşi preia cetăţenii fără drept de şedere în Germania, a trimis foarte târziu documentele necesare. Categoric prematur ar fi să ne apucăm să schimbăm politica privind refugiaţii, care şi aşa a devenit din ce în ce mai restrictivă în ultimele luni.

Cu siguranţă, aceste întrebări trebuie puse cândva în mod deschis, pentru că este nevoie de răspunsuri serioase. Trebuie trase învăţăminte şi gândite soluţii de garantare a securităţii, fără a leza libertăţile fundamentale şi a stârni resentimente. Într-un an electoral, această discuţie va fi una deosebit de dificilă şi nu mulţi vor rezista tentaţiei de a înfiera anumite etnii, pe refugiaţi şi musulmani la grămadă, catalogându-i drept posibili atentatori.

Apoi, inclusiv noi, cei din presă, trebuie să ne întrebăm de ce, înainte de confirmarea oficială a autorităţilor, ne-am apucat să difuzăm numele şi fotografiile cu primul, respectiv al doilea suspect? Pentru că doream să informăm publicul pe baza unor fapte irefutabile? Sau pentru că am dorit să fim primii, în goana după accesări şi distribuiri pe Facebook?

Trebuie să avem o dezbatere aşezată. O discuţie care nu transformă teama noastră în ceva care otrăveşte societatea și care amplifică prejudecățile și ura. Probabil asta şi-ar fi dorit şi atentatorul.

Prin urmare, să nu facem speculaţii acum! Numai după ce ancheta a ajuns la o concluzie, faptele sunt clare și cazul complet elucidat putem începe să punem întrebări.

Până atunci, să folosim timpul pe care îl avem pentru a comemora victimele, astfel încât acestea să nu se piardă într-un potop de speculații, acuzații și suspiciuni. Nu merită asta! Vacanța de Crăciun trebuie, prin urmare, să fie o ocazie de a reflecta, în adevăratul sens al cuvântului.

Autor: Naomi Conrad