Dublă lovitură a lui Erdogan

În urmă cu aproape exact 25 de ani, cel mai faimos jurnalist de investigație din istoria presei turce, Ugur Mumcu, era ucis la Ankara într-un atentat cu bombă. Teroriștii islamiști plasaseră explozibilul sub mașina sa. Mumcu a luptat prin articolele și cărțile sale împotriva fanatismului religios, a corupției și în favoarea libertății presei în țara sa. Lui îi aparține și propoziția: "Libertatea presei nu este un cadou din partea statului."

Mumcu este doar unul din numeroșii jurnaliști asasinați în Turcia pentru că au apărat adevărul. Reporteri, comentatori, jurnaliști, bloggeri din toată lumea suferă aceeași soartă, în lupta lor de apărare a dreptului opiniei publice la informație. Ei își riscă libertatea și viața atunci când se documentează, când relatează sau comentează. De aceea nu este nicio surpriză că procuratura din Diyarbakir, în sud-estul Anatoliei, a anunțat arestarea a peste 30 de jurnaliști care criticaseră în rețelele sociale manevrele militare ale Turciei în Siria. La Istanbul, de asemenea, sunt anchetați cam 70 de jurnaliști și bloggeri, tot pentru comentarii critice la atacurile armatei turce asupra kurzilor în Siria.

"Interese naționale" în locul libertății presei

Dovada că președintele Recep Tayyip Erdogan și guvernul său consideră că libertatea presei este un cadou din partea statului a furnizat-o premierul Binali Yildirim. El a chemat presa apropiată autorităților și câțiva jurnaliști de opoziție bine selectați pentru a le prezenta "așteptările" liderilor țării. Obiectivul a fost de a le reaminti jurnaliștilor de "responsabilitatea lor în slujba statului" și de importanța "intereselor naționale". Faptul că nu jurnaliștii sunt responsabili cu protecția statului, ci statul este responsabil cu protejarea libertății presei nu este defel recunoscut de autocratul Erdogan.

Se poate specula în acest context la nesfârșit de ce a ales Erdogan în Siria un dans periculos pe sfoară, fără plasă de protecție. "Operațiunea Ramură de măslin" s-ar putea transforma într-un bumerang pentru Turcia, dacă această țară crede că poate asigura de una singură liniștea și ordinea la granițele ei.

Dar rămâne un mister tăcerea absolută a SUA și a Germaniei, țări care i-au susținut până acum pe kurzii sirieni. Nici Rusia nu face o treabă mai bună în a explica de ce au fost abandonați kurzii sirieni din YPG. Faptul că gruparea YPG este o prelungire a PKK, organizație considerată teroristă de Turcia, SUA și UE, nu este un secret. Dar succesul (de moment?) în lupta împotriva "Statului Islamic" nu ar fi fost posibil fără YPG.

Partener dubios al Turciei

Acum partener al Turciei împotriva dictatorului Bashar al-Assad este "Armata liberă siriană". Nimeni nu știe însă ce fel de radicali sau chiar teroriști se ascund în rândurile acestei grupări dubioase. Ce se întâmplă dacă kurzii sunt alungați din Afrin și în locul lor preia puterea în această regiune până acum relativ pașnică "Armata liberă siriană"? Se știe deocamdată cu siguranță că zeci de mii de persoane care s-au refugiat din Alep au găsit protecție la Afrin. Acum însă se anunță un nou val de refugiați sirieni în direcția Turciei. Ceea ce va avea urmări și pentru Europa.

Și de aceea ar fi fost nevoie de afirmații clare de la Berlin la adresa Ankarei. Și pentru că atât armata turcă, cât și luptătorii kurzi din YPG sunt considerați "aliați" ai Vestului și au fost instruiți și dotați militar ca atare. Mai mult, un rol decisiv în dotarea ambelor părți îl joacă armele construite și livrate de Germania.

Autor: Baha Güngör/os