Apreciere internă şi izolare externă

Imagini otrăvitoare pentru imaginea Poloniei: "Sânge pur, minte sobră", "Europa va fi albă sau pustie", "Pentru o Europă albă a popoarelor înfrăţite". Acestea au fost doar câteva din mesajele de pe pancartele afişate sâmbăta trecută la Varșovia, de Ziua Independenței Poloniei.

Demonstrația a fost organizată de extrema dreaptă şi avut motto-ul: "Noi îl vrem pe Dumnezeu". O combinație șocantă: religia creștină a dragostei pentru aproapele tău, amestecată cu sloganuri de ură. Acest lucru se întâmplă tocmai în țara care a suferit mai mult decât oricare alta din cauza național-socialismului german și a iluziilor rasiale izvorâte din el. Chiar dacă doar o mică parte din cei aproximativ 60 000 de participanți fac parte din tabara dreptei radicale, imaginile rușinoase rămân în spaţiul public internaţional.

Prin urmare este corect și potrivit că președintele Poloniei, Andrzej Duda, și conducătorul real al țării, șeful partidului naționalist-conservator PiS (Lege şi Justiţie), Jaroslaw Kaczynski, au condamnat lozincile rasiste. Însă nu se poate nega faptul că însăşi retorica islamofobă a lui Kaczynski a făcut declaraţiile rasiste acceptabile din punct de vedere social. Chiar dacă PiS nu este în sine un partid de extremă dreapta, el îi tratează deseori cu indulgenţă pe naţionaliştii radicali, ca și cum nu ar dori să intimideze acest electorat. Strategia este periculoasă, astfel de aliați fiind deosebit de imprevizibili. Avem exemplul Germaniei de după 1930. Să ne amintim: Adolf Hitler și naziștii urmau să fie "încadrați" de partidele mai puțin radicalizate. Însă, odată ajunşi la putere, s-au instalat puternic.

Izolare externă, apreciere internă

După doi ani de guvernare PiS, bilanţul este amestecat. În planul politicii externe, țara devine din ce în ce mai izolată în Uniunea Europeană. Restructurarea statului în contextul revoluției conservatoare a avut drept motto: "Scopul scuză mijloacele".

Conflictul privind Curtea Constituțională, reforma controversată a justiţiei sau transformarea nechibzuită a mijloacelor publice de presă în instrument de propagandă al guvernului, au creat un conflict major între Varșovia şi Bruxelles. Relațiile bilaterale germano-polone, foarte bune de la începutul anilor '90, s-au răcit simţitor. Reparaţiile băneşti cerute de Kaczynski pentru cel de-al Doilea Război Mondial sunt pe placul susținătorilor săi, dar otrăvesc aceste relaţii. Însă acest lucru nu interesează aproape pe nimeni în Polonia, unde politica externă a devenit o funcție a politicii interne.

În plan intern, guvernul PiS este responsabil pentru o scindare dramatică a societăţii, fără precedent după 1989. Clivajul se face simţit în familiile din Polonia. De vină pentru această situaţie este retorica dură a lui Kaczynski și a altor politicieni din formaţiunea Lege şi Justiţie, care vorbesc despre trădători și canalii, despre polonezi "adevărați" și polonezi de "slabă calitate".

Pe de altă parte, guvernul PiS a bifat câteva succese în planul politicilor sociale și economice: introducerea alocaţiilor pentru copii este un avantaj pentru multe familii sărace - o categorie socială perdantă pe fondul transformărilor din societate - cărora le-a fost restabilită un pic demnitatea. Acest lucru a fost posibil datorită expansiunii economice. De asemenea, autoritățile financiare au devenit mai eficiente, iar corupţia a scăzut.

Or, alegătorii vor măsura prestaţia guvernului tocmai pe baza acestor reuşite. PiS are o cotă de popularitate de 45 la sută în sondaje, mai mare ca niciodată. Guvernarea profită şi de slăbiciunea opoziției care, după mutarea lui Donald Tusk la Bruxelles, nu se poate ridica nici prin membrii săi, nici programatic la nivelul lui Kaczynski. Derapajul spre dreapta al guvernului PiS arată limpede că dezvoltarea democraţiei are nevoie de timp. Este un drum lung, care presupune schimbări, greșeli și crize. Este naiv să credem că s-ar putea sări peste anumite etape de maturizare democratică și socială. Problema esențială este că Europa de Est şi Europa de Vest se află în stadii diferite de dezvoltare, nu numai din punct de vedere economic, ci și mental, social şi politic. Un lucru explicabil în lumina istoriei celor două regiuni. 

Aroganţa şi moralismul sunt nepotrivite

De aceea, țările occidentale din UE, mai ales Germania, ar trebui să fie precaute, să nu reacționeze cu aroganță și cu degetul ridicat. De altfel, politica Berlinului a contribuit şi ea la derapajul spre dreapta din Polonia. Pe de-o parte, prin construcția gazoductului din Marea Baltică spre Rusia împotriva tuturor criticilor din partea Poloniei. Dar mai ales din cauza deciziei luate de una singură de Angela Merkel, de a prelua sute de mii de refugiați în spațiul Schengen cu frontierele sale deschise.

Deși guvernul PiS pare să trăiască într-o epocă diferită de perspectiva occidentală, Polonia merită respect ca națiune. Această ţară a contribuit foarte mult la cultura și istoria Europei. Cu precădere germanii au toate motivele să fie recunoscători. Fără dorința poloneză de libertate, fără Papa Ioan Paul al II-lea, Lech Walesa și Solidarnosc, nu ar mai fi existat reunificarea Germaniei. Chiar dacă sloganurile extremei dreapte de pe străzile capitalei Varșovia ne indignează, să nu uităm că ele nu reprezintă întreaga Polonie.

Autor: Bartosz Dudek / vd