Din nou, cu sensibilitate

Aşadar, UE si guvernul britanic au reuşit să ajungă, din nou, la un acord. În timp ce, la Londra, emoţiile sunt la ordinea zilei, Bruxelles-ul trăieşte sentimentul unui déjà-vu. Exact în acest punct ne-am mai aflat o dată: în urmă cu un an, cu Theresa May. Iar şansele ca acordul să treacă de votul reprezentanţilor din Camera Comunelor sunt, din nou, fragile. Mulţi parlamentari sunt rezervaţi, fie pentru că vor să rămână în UE, fie pentru că se tem de următorii paşi ai premierului Boris Johnson, prin care va încerca să poziţioneze Marea Britanie mult mai departe de Europa, comparativ cu predecesoarea lui.  

Mult zgomot pentru puţin

Nici a doua încercare nu pare a fi mai uşoară. Aceasta a devenit posibilă de abia după ce premierul irlandez i-a prezentat omologului său britanic o soluţie creativă pentru problema irlandeză. Boris Johnson a înţeles că, în actualul context politic de la Londra, acordul este singura soluţie.

Aşa încât a schimbat macazul, a renunţat la stupizeniile din trecut, dar mai ales la ideile legate de statutul Irlandei de Nord, pe care-l apărase cu vehemenţă Theresa May. Înţelegerea de acum are multe puncte comune cu vechiul plan "Backstop", propus iniţial de UE, pentru a evita o graniţă strictă între Irlanda, membru UE, şi Irlanda de Nord, care face parte din Regatul Unit.

Ambele tabere au acceptat compromisuri, britanicii chiar ceva mai multe. UE a acceptat ca provincia britanică să iasă formal din Uniunea Vamală. În schimb, Londra a trebuit să accepte ca Irlanda de Nord să respecte regulile europene, pentru a menţine status quo-ul pe ambele părţi ale graniţei. La mijloc sunt nu doar economia şi comerţul, ci şi identitatea, apartenenţa şi viaţa de zi cu zi a oamenilor din regiune.

Europenii şi guvernul de la Dublin pot accepta această soluţie. În stilul binecunoscut, UE a reuşit să îşi impună drepturile. Per total, un acord destul de bun pentru Bruxelles, care, în paralel, îi permite lui Boris Johnson să declare că va scoate din UE întregul Regat, cu şansa ca, în viitor, să preia controlul total. Este pur şi simplu propagandă Brexit, indiferent de gradul de adevăr..

Votul este neclar

Există, deci, un acord. Neclar este însă cum va fi primit el în Parlamentul britanic. Dacă nord-irlandezii din DUP nu îşi vor da acceptul, pentru că unele prevederi merg prea departe, atunci Johnson ar mai putea pierde şi alţi hardliner. E greu de crezut că îi va convinge, din nou, pe parlamentarii pe care i-a exclus recent din partid, iar opoziţia este, în marea ei majoritate, împotrivă. Poate va reuşi Boris Johnson vreo minune până sâmbătă. Altfel, Brexitul va reveni din nou pe masa negociatorilor de la Bruxelles. 

Scandalul Brexit nu a trecut, din contră

Printre multele promisiuni false ale Brexitului se numără şi cea referitoare la finalizarea procesului imediat după părăsirea structurilor comunitare. Mulţi dintre cetăţenii Marii Britanii îşi doresc ca procesul să se termine cât mai repede. Este însă eronat, pentru că de abia după ieşirea din UE va începe greul. Intens negociata perioadă de tranziţie durează doar un an. Dacă guvernul de la Londra nu o va prelungi, atunci va urma prăbuşirea în necunoscut. Toate aspectele viitoarei relaţii bilaterale trebuie renegociate - de la traficul aerian la transportul terestru şi până la colaborările ştiinţifice sau detaliile despre securitate.

Este o pace înşelătoare ceea ce li se prezintă acum britanicilor. Mai ales negocierile referitoare la Acordul de Liber Schimb, în care Boris Johnson îşi doreşte cât mai puţină integrare, ar putea avea un gust amar. UE a dovedit că nu are nimic de dăruit. Britanicii trebuie să decidă însă la urne, dacă îşi pot imagina un viitor după modelul "Singapore pe Tamisa", în care să renunţe la drepturi şi protecţie, precum şi să aibă o piaţă financiară nereglementată sau nu. Se va decide şi dacă vor să aibă un model pur neoliberal-anglo-saxon sau mai degrabă o economie şi o viaţă cu caracteristici europene. Mai au încă şansa de a renunţa la cursa către prăpastie, susţinută cu surle şi trâmbiţe de Boris Johnson.