Diavolul se ascunde în detalii

Să spunem din start lucrurilor pe nume: este mare lucru că s-a reușit soluționarea acestui conflict aparent veșnic pe marginea numelui "Macedonia". De peste 25 de ani, toate părțile implicate au dat mereu asigurări că ar fi gata să rezolve disputa. Doar pentru a da înapoi de îndată ce o eventuală soluție se arăta la orizont. Și mereu cu argumentul că ar fi dispuse desigur să accepte un compromis, decât că nu pe acela care tocmai se afla în dezbatere la momentul respectiv.

Diplomatul american Matthew Nimitz a încercat cu o răbdare enormă să medieze acest conflict de la începutul anilor 1990. Azi se află în primplan premierul elen Alexis Tsipras și omologul său macedonean Zoran Zaev. Dar la Atena se spune cu jumătate de gură că actualul compromis istoric privind Macedonia ar purta și amprenta lui Nimitz.

Mai sunt multe obstacole de depășit

Dar negocierile nu s-au terminat de tot. Zaev și Tsipras au făcut deja o mare parte din munca necesară și au reușit să impună acest tratat, în ciuda opoziției dure din propriile rânduri, atât la Atena, cât și la Skopje. Dar diavolul se ascunde în detalii, după cum bine se știe. Multe aspecte nu sunt încă lămurite, multe întrebări nu au încă un răspuns: se va folosi cu adevărat denumirea de "Macedonia de Nord"? Are premierul Zaev un răspuns la politica de blocadă practicată de președintele macedonean Gjorge Ivanov la Skopje? Poate premierul de stânga Tsipras să mai rămână multă vreme șef de guvern fără o majoritate în parlamentul de la Atena? Cine va avea voie pe viitor să vândă vin macedonean? Cum vor fi protejate drepturile de piață? La toate aceste întrebări trebuie găsite răspunsuri convingătoare. Cu cât mai repede, cu atât mai bine.

În Grecia se formează între timp o rezistență la așa-numita "vânzare" a Macedoniei grecești. Zeci de mii de oameni protestează în stradă – deși la începutul anilor 1990 erau de ordinul sutelor de mii. Simpatizanții organizației de extrema dreaptă "Zorii aurii" clamează în rețelele de socializare că partidul lor ar fi a doua cea mai puternică forță politică a țării. O afirmație nesusținută însă de ultimele sondaje de opinie.

Întrebarea decisivă este dacă tratatul încheiat acum cu Macedonia ar putea fi contestat după o eventuală schimbare de guvern la Atena. Pe moment, nimic nu indică spre un astfel de scenariu. Liderul opoziției conservatoare Kyriakos Mitsotakis, care conduce în toate sondajele de opinie, și-a asigurat în mod repetat suporterii că "va face tot ce poate pentru a împiedica ratificarea acordului de către parlament". Dar nu a spus niciodată că va anula tratatul dacă va ajunge premier.

Reorganizarea sistemului politic din Grecia

Este posibil să se repete situația în Grecia ca un șef de guvern să respecte un acord internațional pe care l-a criticat în perioada în care se afla în opoziție. Acest lucru s-a întâmplat deja în urmă cu exact patru ani: în ianuarie 2015 Alexis Tsipras a câștigat alegerile parlamentare cu promisiunea că va pune capăt măsurilor de austeritate dictate de creditorii internaționali ai Greciei. Dar a făcut exact contrariul.

Totuși, Tsipras poate susține că și-a schimbat poziția cu binecuvântarea alegătorilor, cărora le-ar fi expus noua sa politică realistă. Aceștia și-ar fi dat acordul în acest sens, prin realegerea lui Tsipras în septembrie 2015. Marele tactician Tsipras vrea acum să se folosească de înțelegerea cu Macedonia în scopuri politice interne: așa-numiții parlamentari progresiști din toate partidele – stânga moderată, social-democrați sau social-liberali – ar trebui să întărească poziția SYRIZA prin contracararea naționaliștilor și a politicienilor tradiționaliști. Mai întâi prin sprijinirea aplicării în Grecia a tratatului cu Maccedonia. Ulterior, încă o dată, la alegerile europene din mai.