Comentariu: Crimeea nu poate fi comparată cu Kosovo

Sârbii şi albanezii urmăresc cu mare atenţie evoluţiile actuale din Peninsula Crimeea şi evaluarea acestora din perspectiva dreptului internaţional. Odată ce, la unison şi fără echivoc, occidentul condamnă intervenţia Rusiei drept încălcare a dreptului internaţional. Aceasta mai ales după ce fostul cancelar Gerhard Schröder a apreciat că intervenţia Moscovei încalcă fără doar şi poate dreptul internaţional, dar că şi vestul a lezat acest drept cu 15 ani în urmă, atunci când NATO a intervenit în Kosovo, fără să fi deţinut un mandat al ONU.

Kosovo, un precedent periculos?

Schröder nu e singurul care gândeşte aşa şi care în contextul actualelor evenimente din Crimeea face trimiteri la conflictul din Kosovo. Declararea independenţei provinciei Kosovo este pe mai departe controversată în rândul partenerilor europeni. Grecia, România, Slovacia, Cipru şi Spania nu recunosc nici astăzi independenţa Kosovo. Mai ales cu gândul la propriile minorităţi, de ale căror tendinţe secesioniste se tem. Nici sentinţa Curţii Internaţionale de la Haga, care recunoaşte statul autonom Kosovo, nu a modificat poziţia ţărilor menţionate.

Acuzarea occidentului că a încălcat dreptul internaţional, intervenind în conflictul din Balcani, dă apă la moară celor care reproşează ţărilor apusene moralitate dublă. Pe bună dreptate, însă?

E drept, intervenţia militară a NATO în Kosovo, fără mandat ONU, va rămâne un punct slab în şirul de argumente invocat de alianţă. Dar ar fi bine să ne amintim şi de ce n-a existat la vremea respectivă un mandat. Anume pentru că s-a opus Rusia. Aceeaşi Rusie care astăzi invocă responsabilitatea ce i-ar reveni, de a-i proteja pe ruşii care trăiesc în Ucraina.

După epuizarea instrumentelor diplomatice

Dar comparaţia nu stă în picioare. Intervenţia puterilor occidentale în Kosovo a fost practic consecinţa epurării etnice a albanezilor de către armata iugoslavă. Ori în Crimeea aşa ceva nu se întâmplă, ruşii nu sunt alungaţi. Şi şocul privind genocidul căruia i-au căzut victimă musulmanii bosniaci la Srebrenica, în 1995, a fost extrem de puternic. Alianţa occidentală a fost convinsă că va putea împiedica astfel un al doilea genocid, de astă dată la adresa populaţiei albaneze. Înainte de a interveni militar, vestul a epuizat toate mijlocele diplomatice. Abia după ce, ani la rând, sancţiunile şi negocierile n-au dat rezultate, s-a recurs la forţă.

În mod curios, Moscova îşi justifică intenţia de a anexa Crimeea cu ajutorul unui referendum, făcând trimiteri la cele petrecute în Kosovo. Occidentul e cel care a făcut începutul, recunoscând independenţa statului din Balcani, iar Rusia îi urmează acum exemplul. Dar nici această comparaţie nu stă în picioare, de vreme ce occidentul nu avea de gând să anexeze Kosovo la vreun stat învecinat. Şi responsabilii sârbi sunt nedumeriţi de o astfel de interpretare a dreptului internaţional. Căci, până nu demult, în Serbia se credea că pentru Moscova conflictul kosovar ar reprezenta un avertisment faţă de politica intervenţionistă occidentală. Acum sunt nevoiţi să constate că prietenii de la Moscova se folosesc de Kosovo, creând un precedent pentru a-şi legitima propriile interese de acaparare a puterii. Dar aceste elucubraţii verbale sunt lesne de tălmăcit. Căci Kosovo nu e totuşi Crimeea.