Combaterea pandemiei în şcoli eşuează pentru a doua oară

"A fost o greşeală care nu mai trebuie repetată." Cine întreabă politicienii germani despre închiderea şcolilor la începutul pandemiei de coronavirus primeşte, indiferent de partidul din care fac parte, acelaşi răspuns: a fost o decizie greşită. Este un caz singular de consonanţă în cacofonia care altminteri însoţeşte pandemia.

De aceea nu este o minune că şcolile sunt în prezent deschise şi învăţământul se desfăşoară în sălile de clasă în majoritatea landurilor federale. Lucrurile se desfăşoară în general cam aşa: într-o clasă se află peste 25 de oameni, majoritatea nevaccinaţi (copiii sub 12 ani nu se vaccinează până acum oficial), fără păstrarea distanţei, majoritatea fără mască (fiindcă nu există obligativitate în acest sens în multe landuri federale) şi fără aparate de purificat aerul. Stau în fiecare zi aşa, ore în şir. Şi sigur că virusului în varianta sa extrem de contagioasă Delta nu-i este greu să se răspândească în atari condiţii.

Că aceasta este o greşeală gravă - asta vom constata când va fi prea târziu. La fel s-a întâmplat adesea în decursul pandemiei. Atunci se va spune: "Nimeni nu putea să prevadă asta". Sau: "Din punct de vedere juridic nu s-a putut face altceva". Sunt afirmaţii pe care le tot auzim când vine vorba de erori comise de clasa politică germană în decursul actualei pandemii.

Înfiorătoarea realitate

În fiecare zi se consemnează în Germania un nou record negativ. În timp ce cu doar câteva luni în urmă se decideau restricţii la o incidenţă de 50 de cazuri la 100.000 de locuitori, astăzi totul se desfăşoară ca de obicei, deşi incidenţa pe şapte zile a trecut de 400 şi numărul de noi infectări zilnice depăşeşte 50.000 la nivelul întregii ţări. Sunt cifre extreme, valorile cele mai mari fiind înregistrate în rândul elevilor.

Rapoartele săptămânale ale Institutului Robert Koch (RKI) oferă informaţii detaliate: grupa de vârstă 5-19 ani are valori cu mult peste cele ale tuturor celorlalte grupe. În rândul celor cu vârste între 10-14 ani, incidenţa este mai mult decât dublă, comparativ cu restul societăţii.

Mulţi vor spune: "Da, dar copiii nu se îmbolnăvesc atât de grav." Este adevărat. Dar copiii se duc acasă după şcoală. Acolo se văd cu părinţii, care adesea fie nu sunt vaccinaţi, fie s-au vaccinat cu mai bine de şase luni în urmă. În plus, există părinţi cu comorbidităţi. Copiii se văd şi cu bunicii, care adesea îşi supraveghează nepoţii peste zi. Din pricina vârstei, aceştia riscă să se îmbolnăvească grav de Covid.

Potrivit RKI, doar săptămâna trecută s-au infectat peste 80.000 de copii de vârstă şcolară. De atunci cifrele au crescut simţitor în continuare. Dacă trendul va continua astfel, probabil că vor muri foarte puţini copii (majoritatea cu anumite comorbidităţi), dar mai mulţi adulţi care se ocupă de îngrijirea copiilor. Mulţi copii se vor considera în cele din urmă responsabili pentru pierderea unei persoane dragi şi vor suferi din cauza asta întreaga viaţă.

Soluţii simple

Problema politicii şcolare este că aparent nu vede lucrurile decât în alb sau negru, conform devizei "nu mai închidem şcolile". Astfel că acum totul se desfăşoară normal, fără protecţie pentru copii şi rudele lor.

Dar rezolvarea problemei ar fi atât de simplă! Punctul 1: mască obligatorie în întreaga Germanie (ca şi în toate spaţiile închise, în afară de locuinţa proprie). Punctul 2: distanţare suficientă (la fel ca peste tot). În acest scop există două posibilităţi: fie împărţirea claselor în două grupe, din care una învaţă dimineaţă şi alta după-amiază, fie folosirea unor săli mai mari. Multe săli de evenimente, de congres, amfiteatre în universităţi oricum stau goale în prezent. Punctul 3: învăţământul nu trebuie să se desfăşoare în prezenţă. Primele landuri federale au decis deja să nu insiste asupra prezenţei elevilor în sălile de clasă. Celelalte ar trebui să urmeze acest exemplu. Atunci părinţii ar putea decide singuri dacă li se pare responsabil să-şi trimită copiii la şcoală.

Pe lângă aceste trei puncte mai există multe altele; s-ar putea achiziţiona aparate de purificat aerul pentru toate sălile de clasă, ar putea fi interzisă servirea mesei în comun fără mască, s-ar putea aerisi clasele regulat cu ajutorul unui semafor de CO2, care să indice când aerul s-a consumat. Pe scurt, există o sumedenie de soluţii. Doar că aproape nimic nu se aplică.

Acesta este un semn de slăbiciune şi, după închiderea pripită şi completă a şcolilor la începutul pandemiei, a doua greşeală. Iar acesta va costa acum numeroase pierderi de vieţi omeneşti.