Comentariu: Campionatul politic al Braziliei

Părerile sunt împărţite. Va intra oare Campionatul Mondial de Fotbal în istoria Braziliei ca dezastru politic şi sportiv? Sau va fi, până la urmă, contrar aşteptărilor, o mare sărbătoare a fotbalului?

După recentele proteste (de joi, 15.05.), s-au înmulţit indiciile că mega-evenimentul sportiv al anului nu se va lăsa instrumentalizat politic. Un indiciu îl reprezintă slaba participare la demonstraţiile desfăşurate la nivelul întregii ţări. De data asta n-au mai fost elevii şi studenţii cei care au ieşit, spontan, în stradă, pentru a solicita reforme politice. Acestora le-au luat locul dascălii, poliţiştii şi şoferii de autobuz, în încercarea de a folosi mondialul de fotbal ca mijloc de presiune pentru majorări salariale. Şi asociaţii ale oamenilor fără adăpost folosesc evenimentul sportiv ca pe o platformă de proteste.

În ciuda acestor încercări, campionatul nu influenţează campania electorală din Brazilia. De fapt, deja din 1994, alegerile prezidenţiale şi parlamentare coincid, odată la patru ani, cu Campionatul Mondial de Fotbal. Cu toate acestea, rezultatul obţinut de naţionala de fotbal a Braziliei n-a influenţat niciodată rezultatul scrutinului.

Când în 1994, la campionatul din SUA, Brazilia a cucerit râvnitul trofeu, campania electorală a fost dominată de hiperinflaţie. Când, patru ani mai târziu, "Seleção" pierdea în finală în favoarea Franţei, preşedintele de atunci, Fernando Henrique Cardoso, era reconfirmat în funcţie datorită politicii sale anti-inflaţie.

Şi victoria istorică a lui Ignacio Lula da Silva, în 2002, nu a fost nicicum determinată de succesul avut la fotbal, ci de agenda sa socială pe gustul maselor. Apoi, în 2006 el a câştigat un al doilea mandat, deşi Brazilia s-a descalificat deja în sferturile de finală, în meciul contra selecţionatei franceze.

Nici asupra prezidenţialelor din luna octombrie a acestui an nu se aşteaptă ca Mondialul de Fotbal să aibă un efect decisiv. Nici dacă preşedinta Dilma Rousseff va fi sancţionată de electorat pentru costurile ridicate ale campionatului, aceasta nu va însemna că vor avea de profitat adversarii ei politici.

Brazilia e prima ţară care înfruntă FIFA. Oamenii nu mai sunt dispuşi să ofere federaţiei internaţionale de fotbal un cadru mirific pentru desfăşurarea unui spectacol de miliarde. Ţara care a câştigat de cinci ori competiţia nici nu are, de altfel, nevoie de aşa ceva. În iulie 2013, cu prilejul Zilei Mondiale a Tineretului, la care au participat trei milioane de oameni, a dovedit cu prisosinţă că e capabilă să organizeze astfel de evenimente de anvergură. Se poate spune deci că Brazilia s-a schimbat. Dar când se va schimba oare şi FIFA?