Frână bruscă în faţa prăpastiei

Privită de la distanţă, drama Brexit stârneşte sentimente amestecate de teamă şi ilaritate. Fiecare nouă apariţie a Theresei May este luată în derâdere. Mulţi observatori imploră de multă vreme ca "Maybot" - robotul Theresa May - să fie reprogramat. În ecuaţia de faţă a fost deseori citat şi Albert Einstein, care credea că nebunia este să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să aştepţi rezultate diferite. 

Obligaţi să reconsidere

Theresa May nu a avut o revelaţie peste noapte. O revoltă în cabinetul propriu a obligat-o să schimbe tactica. Încăpăţânarea ei devenise de mult problematică şi nu ajuta chiar deloc în găsirea unei soluţii. A fost nevoie de o veritabilă revoltă şi de anunţarea mai multor posibile demisii din guvern, pentru ca May să deschidă o portiţă şi să prelungească termenul stabilit iniţial pentru Brexit.

Actuala variantă nu reprezintă o soluţie. Dar previzibila prăbuşire în abis, în varianta dură a Brexitului stabilit pentru 29 martie, a fost îndepărtată.

Europenii pot, deocamdată, răsufla uşuraţi. Dar ei trebuie să găsească acum un plan care să faciliteze soluţia necesară în următoarele luni. Luptele ideologice dintre adepţii variantei dure a Brexitului, conservatorii moderaţi, pro-europenii, opozanţii frustraţi şi reprezentanţii economiei din Marea Britanie continuă.

Şefa executivului, care trebuia să dea dovadă de calităţi de lider în momente de cumpănă şi să se lupte pentru alegătorii ei, a eşuat lamentabil. Şi mica portiţă de scăpare, pe care May a oferit-o prin varianta prelungirii, trebuie să capete acum un conţinut ideologic. În acest scop, s-au apucat deja de lucru grupări suprapartinice. Acestea salvează încrederea în restul de raţiune al politicienilor.

Schimbarea de curs a laburiştilor

În tragedia Brexit se înscrie şi lipsa de flexibilitate a şefului opoziţiei, comparabilă ideologic cu blocajul pe care l-a practicat multă vreme şefa cabinetului de la Londra. Şi Partidul Laburist a avut nevoie de un şoc, mai exact de demisiile mai multor politicieni cunoscuţi, pentru ca Jeremy Corbyn să accepte schimbarea.  

Acum, el susţine un nou referendum. Din punct de vedere politic, schimbarea ar putea fi deja tardivă. În plus, partidul nu ar fi pierdut atât de mult din încrederea şi susţinerea electoratului, dacă Jeremy Corbyn ar fi susţinut din start acest referendum. 

O nouă chestionare a cetăţenilor ar reprezenta, de fapt, cea mai bună şi mai logică soluţie pentru ieşirea din actualul impas. Iar strigătele susţinătorilor Brexitului, care se tem că astfel este nerespectată voinţa poporului, trebuie ignorate. În fond, şi noi suntem chemaţi la vot din patru în patru ani. De ce să nu mai testăm din nou preferinţele electoratului, la aproape trei ani de la votul anterior?  Cu atât mai mult cu cât acum ştiu mai mulţi ce reprezintă Brexitul.

A fost evitat dezastrul?

Schimbarea de curs a guvernului şi a opoziţiei oferă iată şansa de a frâna brusc în faţa prăpastiei. Până de curând, maşinăria Brexit părea că parcurge cu viteză drumul spre abis, o scenă dintr-un film de groază. Toţi privesc impasibili şi strigă "Nuuuu!".

Dezastrul nu a fost definitiv îndepărtat, dar responsabilii au acum cel puţin instrumentele necesare pentru a prelua cârma. Britaniici şi UE ar putea, în varianta fericită, să scape doar cu o sperietură.