Bomba cu hidrogen a Phenianului

De parcă lumea nu avea şi aşa destule probleme. Un despot imprevizibil s-a găsit acum să testeze o bombă cu hidrogen. Cel puţin aşa afirmă. Îngrijorarea statelor învecinate Coreei de Nord şi reacţiile internaţionale dure sunt justificate, deşi testul nu a surprins. Era de prevăzut că vlăstarul cel mai tânăr al familiei dictatoriale Kim va acţiona la scară mare pentru a atrage atenţia asupra sa. În primii săi ani de domnie, liderul de la Phenian s-a ocupat de consolidarea puterii sale în plan intern. În acest scop, el şi-a eliminat cu mare brutalitate posibilii concurenţi, construind, concomitent parcuri de distracţie şi ştranduri de care beneficiază doar o mică parte din populaţia flămândă şi sărăcită.

Se pare că acestea nu au fost de ajuns. De aceea, Kim s-a decis în apropierea zilei sale de naştere, să lanseze un mesaj de forţă spre exterior şi spre propria armată. Anunţata detonare a bombei cu hidrogen este încercarea de a reveni cu orice mijloace la masa tratativelor. Coreea de Nord a anunţat că "a urcat următoarea treaptă în calitate de putere atomică".

Kim ar putea avea succes

Va mai dura până vom afla precis ce a detonat Coreea de Nord. Când ţara a susţinut pentru prima dată, în 2006, că se află în posesia unei bombe atomice, a fost luată în râs. Nici trei ani mai târziu nu era clar ce putere avea bomba respectivă. Dar bomba testată în 2013 în subteran era deja una de mare putere, depăşind-o cu mult pe cea de la Hiroshima. Şi toate acestea pălesc în comparaţie cu puterea distructivă a unei bombe cu hidrogen. Dar nu este sigur că o ţară rămasă cu decenii în urmă în mai toate domeniile tehnologice ar fi în măsură să construiască o astfel de bombă.

Clar este doar că încercarea stângace a lui Kim va avea succes. După ce ţara a fost condamnată de Consiliul de Securitate al ONU, vor fi probabil înăsprite suplimentar sancţiunile la adresa regimului comunist iar SUA, în calitate de protector al Coreei de Sud şi al Japoniei, va executa exerciţii navale de amploare în zonă. În termen mediu vor fi reluate probabil negocierile în şase, între cele două Coree, SUA, Rusia, Japonia şi China. În cadrul ultimelor runde de negocieri s-au obţinut concesii din partea lui Kim. În schimbul lor, Coreea de Nord a căpătat ajutoare economice de care avea acută nevoie. Dacă şi de această dată se va întâmpla la fel, socoteala lui Kim se va potrivi pentru a doua oară.

Totuşi, există speranţa că acest ritual nu se va mai repeta în urma recentei provocări a Phenianului. Vremurile s-au schimbat. SUA au un preşedinte ezitant, care nu vrea să se implice în crize externe şi care, în ciuda lacrimilor pe care le varsă, nu reuşeşte să le bage miniţile în cap nici celor care vor să poarte arme din propria sa ţară. Guvernul naţionalist conservator din Japonia nu mai este dispus să rezolve conflictele doar cu cartea de credit. Iar Coreea de Sud s-a apropiat mai mult de China. Şi relaţiile sale cu Japonia sunt pe cale de a se detensiona.

Dar, cel mai important, la Beijing guvernează Xi. Un politician puternic, care este hotărât să întărească rolul ţării sale în politica internaţională. Iar acestă nouă superputere nu poate fi încântată de acţiunile hazardate ale aliatului nord-coreean. În repetate rânduri, gazda ultimelor negocieri în şase a fost bruscată de delegaţia de la Phenian. Din 2009, aceste tratative sunt suspendate. Iar China şi-a văzut prestigiul ştirbit.

Dacă Republica Populară vrea cu adevărat să joace un rol mai mare în politica internaţională, ar trebui să traseze Coreei de Nord limite în loc să transforme insuliţele din Marea Chinei de Sud în baze militare. China ar putea uşor influenţa deciziile Phenianului prin sistarea ajutoului economic. Criticile verbale virulente ale chinezilor de după test trebuie să fie urmate de fapte.