Atacurile lui Bannon dinspre dreapta

"Mișcarea" (The Movement) ar urma să se numească centrala de operațiuni pe care naționalistul american Steve Bannon vrea să o planteze în inima Europei, la Bruxelles. Și numele ales pentru organizația sa, "Mișcarea", nu este o întâmplare pentru strategul-șef anti-liberal. Este un nume care pe germani și pe alți europeni ar trebui deja să-i pună pe gânduri.

Adolf Hitler și Benito Mussolini și-au numit la rândul lor organizațiile fasciste "mișcări", bazate pe mișcări populare din Germania, Austria și Ungaria din a doua jumătate a secolului 19. "Mișcarea" lui Hitler a adus suferință, tristețe și moarte pentru milioane de oameni. Steve Bannon, care se autodescrie drept luptător satanic anti-establishment, se alătură prin noua sa iniţiativă unui trend care ia avânt în Europa. Pentru că populiștii din Europa se prezintă și ei ca o "mișcare", fie că e vorba de naționaliștii de dreapta ai FPÖ din Austria sau de "Mișcarea Cinci Stele" din Italia. Iar AfD din Germania întreține contacte cu "Mișcarea identitară" de extrema dreaptă.

Cu numele ales pentru firma sa de consultanță electorală, Steve Bannon lovește direct la țintă. Partide populiste sau extremiste de dreapta, mari și mici, stau deja la coadă pentru a profita de sfaturile celui care a orchestrat succesul în alegerile prezidențiale americane al lui Donald Trump. Bannon a țesut deja o rețea strânsă în Europa. S-a întâlnit și s-a împrietenit cu așa-zișii lideri ai scenei de dreapta europene: de la Alice Weidel, co-șefă a grupului parlamentar al AfD în Bundestag, la Marine Le Pen, care întruchipează dreapta radicală în Franța, până la ministrul de Interne radical de dreapta al Italiei, politicianul formațiunii "Lega", Matteo Salvini. De la "Adevărații Finlandezi" până la "Frații Italiei" se întinde această nouă "axă de dreapta", care și-a stabilit drept obiectiv să devină cel puțin a treia cea mai puternică forță politică la alegerile europene din 2019.

Dar Steve Bannon vrea mai mult. El vizează cât se poate de clar desființarea Uniunii Europene și sfârșitul democrației liberale în Europa.

Până acum, naționaliștii de dreapta erau necoordonați la nivel european. Steve Bannon ar putea schimba acest lucru prin logistică modernă de campanie electorală, campanii în rețelele de socializare, profilare electorală prin folosirea de date preferențiale și alte trucuri folosite deja în campania electorală americană. El ar putea crea cu adevărat o "Mișcare" europeană radicală de dreapta, pe baza succeselor la urne din Italia, Austria și Germania.

Conservatorii, socialiștii și liberalii clasici, care până acum au dat tonul în UE, ar trebui să se apere și să dezvolte concepte de genul unei "contra-mișcări". Și instituțiile europene sunt în pericol. Răspunsul lapidar al Comisiei Europene, cum că ar fi luat la cunoștință activitățile lui Steve Bannon, nu este suficient. Trebuie făcută opoziție fermă "Mișcării" acestuia, până nu e prea târziu. Comisia se află în fața unei provocări, la fel ca și statele membre, pentru că ele trebuie să asigure, conform tratatelor comunitare, alegeri "corecte și egale" pentru Parlamentul European.

În SUA, serviciile secrete ruse s-au implicat masiv pentru influențarea ultimelor alegeri prezidențiale. Dacă Bannon știa sau nu acest lucru, dacă a ajutat aceste servicii ruse sau a fost ajutat de ele nu s-a dovedit până acum nimic. Este însă cât se poate de clar că Bannon apreciază deja demult stilul de conducere al lui Vladimir Putin și autointitulata luptă pentru creștinism a acestuia. La fel de clar este și faptul că Rusia finanțează unele partide populiste de dreapta europene, cu care întreține relații strânse.

Aici se poate alătura cu succes marele manipulator Bannon. Influențarea de către Rusia a alegerilor europene, care s-ar fi produs deja și cu alte ocazii, ar putea fi acum extinsă și folosită cu mai mare precizie. Partidele europene prodemocratice și instituțiile UE trebuie să urmărească cu mare atenție activităţile "Mișcării" și colaborarea acesteia cu fermele de troli din Rusia. Dacă tabăra democratică începe să acționeze abia după ce populiștii de dreapta vor fi preluat Parlamentul European va fi prea târziu.