Acordul nuclear iranian - sancțiuni și amenințări

Politica e plină de paradoxuri. Mai mult decât oriunde altundeva, acest lucru se vede în Orientul Mijlociu. Președintele Iranului, Hassan Rohani, tocmai și-a pus sub semnul întrebării cel mai mare succes realizat de el în politica externă. Presupunem că nu ar fi deloc dorința președintelui Rohani de a anula acordul nuclear internațional încheiat în 2015. Amenințarea sa de a suspenda această înțelegere în cazul unor noi sancțiuni americane poate fi considerată drept un strigăt de ajutor, tocmai pentru a împiedica un astfel de deznodământ.

Acordul nuclear are mulți dușmani: la Washington, la Tel Aviv, la Riad - dar și la Teheran. Iar opozanții acestuia din Iran se agită tot mai mult, mai ales după ce Rohani a câștigat clar prezidențialele din mai. Establishment-ul conservator condus de liderul spiritual, aiatolahul Ali Chamenei, face tot ce poate pentru a reduce spațiul de manevră al președintelui Rohani și pentru a submina eforturile sale de deschidere a țării spre Vest, un curs dorit de majoritatea populației iraniene.

Hassan Rohani a investit în primul său mandat mult din capitalul său politic într-o apropiere de Occident și în realizarea acordului atomic. Acum, el are de suferit pentru că Iranului i se refuză dividendele de pe urma acestei înțelegeri. Noua administrație de la Washington caută mai degrabă confruntarea cu Teheranul, pregătește noi sancțiuni, caută căi de a distruge acordul nuclear și vorbește despre o schimbare de regim la Teheran.

Sancțiunile americane lovesc și în firmele europene

Politica de sancțiuni a SUA oprește multe firme europene să se angajeze în Iran, pentru că se tem că vor fi penalizate de Washington. Este vorba mai ales de bănci și de alte companii din branșa financiară. Fără finanțările lor, nici comerțul cu Iranul nu poate prinde aripi. Ca urmare, firmele europene nu mai joacă după regulile impuse de Bruxelles, ci după cele dictate de Washington. Integrarea Iranului în economia mondială nu este satisfăcătoare până acum.

Retorica agresivă a SUA le dă apă la moară conservatorilor de la Teheran. Iar Rohani este cel care plătește oalele sparte. Duminica trecută, Parlamentul iranian a sporit bugetele Gărzilor Revoluționare și ale programului de rachete. Iar puterea iraniană privește cu atenție și la situația din Coreea de Nord. Kim Jong-Un se bazează pe amenințarea nucleară pentru a asigura supraviețuirea la putere a dinastiei sale. Cu atât mai puternic, cu cât crește presiunea internațională - o strategie care până acum a funcționat. Probabil că și la Teheran nu puțini își doresc reactivarea opțiunii nucleare.

Acordul nuclear a făcut lumea mai sigură

Un lucru este clar: acordul nuclear funcționează. Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a constatat până acum în șase rapoarte că Iranul respectă acordul numit în original "Joint Comprehensive Plan of Action" (JCPOA). Iranul este acum mult mai departe de arma atomică decât era în urmă cu trei ani. Lumea a devenit astfel un loc mai sigur. Ceea ce nu este deloc puțin! Nu trebuie însă așteptat de la acest acord atomic să fie ceea ce nu este: el nu garantează comportamentul Iranului în alte conflicte și dosare politice: Siria, Irak sau Liban.

Cu atât mai important este ca europenii să nu sprijine doar acordul nuclear, ci și forțele moderate din Iran. Așa cum au făcut-o în urmă cu 10 zile, când șefa diplomației europene Federica Mogherini s-a deplasat la Teheran pentru a asista la învestirea lui Hassan Rohani.

Autor: Matthias von Hein/os