A auzit Europa bubuiala din Bosnia?

Care este starea Europei la începutul lui 2019? Este evident că problemele nu lipsesc: cum va arăta UE după alegerile europene din mai? Cum va schimba Brexitul Europa? Ce se va alege de criza financiară din Italia? Va rezolva președintele francez Macron problemele pe care le are cu revoluționarii din "Vestele galbene"? Vor continua să se răspândească naționalismul și sentimentul anti-european? Cât de tare se va implica Germania pentru UE?

O mulțime de probleme deci în interiorul blocului comunitar. Nici în vecinătatea apropiată a Uniunii, în Europa de Sud-Est, lucrurile nu arată mai bine. Și evoluțiile de acolo în 2019 sunt imprevizibile.

Probleme în toată Europa de Sud-Est

În Serbia au loc demonstrații împotriva președintelui Vucic. El are însă o poziție foarte consolidată și conduce Serbia pas cu pas spre Europa. Rămâne marele obstacol al recunoașterii independenței Kosovo, lucru exclus deocamdată de liderii de la Belgrad.

În Kosovo, premierul Haradinaj și președintele Thaci nu reușesc să cadă de acord cu privire la un eventual schimb de teritorii cu Serbia. Doar puțini întrevăd pericolul unei astfel de corecturi a frontierei, un schimb care ar putea arunca în criză întreaga regiune. Liderii din Kosovo sunt însă la unison de acord că țara ar avea nevoie de o armată proprie.

Macedonia speră că disputa sa cu Grecia privind numele său se va încheia. Această ceartă este cel mai mare obstacol în calea aderării Macedoniei la UE și NATO. Atena a împiedicat însă constant orice compromis privind numele țării vecine.

Din Croația, țară care este deja de peste cinci ani membră a UE, pleacă tot mai mulți oameni calificați spre Germania. Președinta croată Grabar-Kitarovic crede că situația este o "amenințare de cel mai grav nivel" pentru țara ei. Dar în loc să se preocupe de această problemă, ea amestecă tot mai mult politica de la Zagreb în problemele interne ale vecinilor din Bosnia-Herțegovina. Se vorbește deja de o "ofensivă diplomatică" pe modelul politicii fostului președinte croat Tudjman în anii 1990.

Copilul problemă Bosnia-Herțegovina

Și așa am ajuns la cel mai problematic stat din sud-estul Europei: Bosnia-Herțegovina. Alegerile din octombrie 2018 nu au schimbat mare lucru la prima vedere. Cine privește mai atent însă, vede câteva aspecte pozitive: din prezidiul de stat de trei membri a fost exclus naționalistul croat Covic, în locul său fiind ales democratul Komsic, care se descrie drept președinte al tuturor cetățenilor acestei țări. În acest fel a fost evitată o colaborare periculoasă între naționalistul sârb Dodik și cel croat Covic în interiorul prezidiului. Și alegerile din capitala Sarajevo au confirmat ascensiunea forțelor democrate. Este un semnal de speranță pentru viitor.

Dar anul a început în Bosnia-Herțegovina (BiH) și cu o bubuială de nedescris: de ani buni, Republica Srpska – entitatea sârbă a BiH – sărbătorește pe 9 ianuarie "Ziua Republicii", deși Curtea Constituțională și Comisia de la Veneția au declarat neconstituțională această sărbătoare. Pe 9 ianuarie 1992 a fost creată "Srpska Republika" de către sârbii bosnieci din fosta Republică a Bosniei și Herțegovinei.

În principiu, nimeni nu se opune ca în această zi să aibă loc o sărbătoare religioasă ortodoxă. Dar să fie declarată sărbătoare de stat, acest lucru nu a fost acceptabil pentru bosniecii și croații din BiH. Ei asociază ziua respectivă cu războiul, genocidul și dezrădăcinarea.

Sărbătoare neconstituțională

Totuși, festivitățile au loc și nimeni nu face nimic împotrivă, nici acasă, nici în străinătate. Cam așa arată statul de drept în Bosnia-Herțegovina!

Nu e de mirare că în ziua respectivă la Banja Luka apar politicieni din Serbia. Dar este inacceptabil ca premiera Serbiei Brnabic, care nu recunoaște oficial genocidul de la Srebrenița, să primească acolo aceeași distincție precum criminali de război ca Karadzic, Plavsic și Krajisnik.

Dar anul acesta rumoarea a fost și mai mare: la ceremonie au participat și politicieni de rang înalt din rândurile croaților bosnieci - președintele HDZ și fost membru al prezidiului de stat Dragan Covic, precum și Vjekoslav Bevanda, ministrul de Finanțe al BiH.

.

Ambasadorul Croației în BiH, Del Vechio, s-a aflat de asemenea la Banja Luka. Ceea ce a declanșat un scandal, atât în Bosnia-Herțegovina, cât și în Croația, astfel încât ministra de Externe croată Pejcinovic Buric s-a văzut obligată să dea o declarație în care a precizat că Del Vechio nu s-a aflat la acel eveniment în calitatea sa oficială. Ambasadorul a fost chemat de urgență la Zagreb pentru "consultări".

Cum se explică deci faptul că Covic, Bevanda și ambasadorul Del Vechio l-au urmărit cuminți pe Milorad Dodik decorându-l postum pe criminalul de război sârb Lisac, condamnat în Croația la 15 ani de închisoare pentru că a ucis la Sibenik etnici croați?

Cum se explică faptul că Covic, Bevanda și Del Vechio au asistat la o sărbătoare din Republica Srpska, regiune din care au fost alungați în războiul din anii 1990 150.000 de croați din Banja Luka și Posavina?

Cum se explică faptul că au participat la o sărbătoare neconstituțională?

Egoiștii nu sunt reprezentanții poporului

Foarte simplu: acestor politicieni nu le pasă nici de poporul croat, nici de cel bosniac, ci doar de ei înșiși! Au fost prezenți pentru a-l susține pe Milorad Dodik în obiectivul său de a separa Republica Srpska de Bosnia-Herțegovina. Ceea ce deschide pentru croatul Covic ușa pentru crearea uneia a treia entități administrative, lucru care ar pecetlui divizarea BiH.

Astfel am ajuns din nou la început de 2019 acolo unde eram la începutul anilor 1990. A auzit Europa această bubuială de an nou din Bosnia?

UE trebuie să facă tot ce poate pentru a sprijini transformarea Bosniei-Herțegovina într-un stat de drept. Europa trebuie să declare odată clar că Bosnia-Herșegovina este un stat independent și suveran! Și că orice tentativă internă sau externă de a diviza această țară este din start sortită eșecului!

Prof. Dr. Christian Schwarz-Schilling a fost în perioada 1982-1992 ministru german pentru Poștă și Telecomunicații. A demisionat din guvern în semn de protest față de poziția executivului german în războiul din Bosnia. În 2006/07, el a fost înalt reprezentant și însărcinat special al UE pentru Bosnia-Herțegovina.