Comentariu: 2016 - încă un an de groază

Și 2016 a fost un așa-numit annus horribilis, un an de groază. Lumea a dat semne de deraiere: războaiele au luat cu asalt Orientul Mijlociu - în Siria, Yemen, Libia și Irak. Așa-numitul "Stat Islamic", întruchipare a ororilor terorismului brutal, criminal și fundamentalist, nu a fost încă învins. Speranțele firave de după Primăvara arabă au fost demult zdrobite de autocrați, despoți și dictatori. Toate acestea afectează major o regiune care ar putea deveni epicentrul unei explozii politico-sociale cu efecte globale. Arată de parcă Orientul Apropiat și Mijlociu s-ar fi scufundat într-un război de 30 de ani în care luptă cu înverșunare clanuri, triburi și comunități confesionale.

O Uniune Europeană care se îndoiește de sine

Pe coastele Europei aterizează refugiații acestor conflicte din Orient. Criza refugiaților a evidențiat că "solidaritatea europeană" este cel mult o frază care dă bine politic, dar nimic altceva. Votul britanicilor de a părăsi UE, Brexit, a aruncat blocul comunitar în adânci îndoieli de sine. Aparatul decizional bazat pe consensul statelor membre dă semne majore de disfuncționalitate și de pierdere a busolei. Indiciile pentru anul 2017 arată că și în Vest, în urma alegerilor care sunt programate, s-ar putea întâmpla o revenire la naționalism, după cum s-a întâmplat deja în anumite țări din estul Europei: ne gândim la Olanda lui Geert Wilders și la Franța, unde va fi ales un nou președinte, probabil un catolic "thatcher-ist", ceea ce ar fi echivalent cu o revoluție.

Și în Germania, o țară care pare încă patria stabilității, au loc alegeri generale în septembrie. Nimeni nu-și poate imagina în acest moment că Angela Merkel nu va câștiga un al patrulea mandat de cancelară, indiferent de ce coaliție va forma pentru guvernare. Ea rămâne un bastion de stabilitate într-o lume politică oscilantă. Dar și în Germania este în plină ascensiune partidul populist de dreapta și naționalist-egoist "Alternativa pentru Germania" (AfD). Formațiunea se îndreaptă spre intrarea în Bundestag, probabil cu mai multe procente din voturi decât și-ar dori mulți. Și în Republica Federală câștigă popularitate soluțiile și gândirea de la marginea dreptei, chiar dacă nu suficientă pentru a se pune problema unei preluări a puterii. Germania va rămâne o țară cu guvernare stabilă, ceea ce o face o ancoră într-o lume politică neliniștită și neplăcută. Iar asta în pofida atentatului de la Berlin dinaintea Crăciunului, care a șocat întreaga țară.

Trump și Putin - doi președinți imprevizibili

Următorul motiv de nesiguranță: în SUA va ajunge în câteva săptămâni la Casa Albă Donald Trump. Cât de previzibil este acest nou președinte american? Cum va aborda afaceristul politica externă? Ca pe un "deal" sau ca pe o artă diplomatică? Va respecta ca șef al unei superputeri actuala ordine politică mondială sau mai degrabă nu? Și, mai important: se vede în continuare America lui Trump ca parte a Occidentului sau se va mărgini la o abordare unilaterală pe principiul "Make America great again"? 2017 este deja bântuit de numeroase umbre.

În fine, 2016 a consemnat revenirea în forță în primplanul politicii mondiale a Rusiei lui Vladimir Putin. Rusia nu mai este doar o putere regională, așa cum remarcase cândva ironic președintele american în exercițiu Obama. Rusia se implică direct în deciziile care influențează major Orientul Mijlociu și Europa. Iar Moscova face uz în primul rând de soluții militare și nu de diplomație. Folosește cinic și intenționat forța, în Siria sau în conflicte înghețate precum cel din estul Ucrainei. Revenirea Rusiei pe scena politică internațională marchează și revenirea soluțiilor militare pentru asigurarea puterii. Vestul trebuie să găsească un răspuns la aceste evoluții, dacă va mai exista un Vest unitar în primul an de președinție al lui Trump. Este valabil inclusiv pentru Germania, care este în mod tradițional refractară acestor intervenții.