Învăţăm să trăim cu terorismul

Victime nevinovate, soldați în uniforme de luptă, mașini blindate, panică. Bruxelles, un oraş lovit de teroare. Se poate întâmpla ca, având în vedere impactul imaginilor, situaţia să fie percepută ca un "război". Lucruri sigure se năruie şi tot mai mulți civili cad victime criminalilor. După ororile inimaginabile ale celui de-al Doilea Război Mondial, Germania și Europa au cunoscut o perioadă aproape unică de pace. S-a terminat această eră? Ne obişnuim cu ştirile despre teroare? De data asta din Belgia...

Teroriştii de la Paris, Bruxelles, Bamako, de la Ankara sau din alte părţi ale lumii sunt şi rămân terorişti. În vizorul lor se află obiective umane şi sociale, valori precum toleranţa şi libertatea. Inclusiv libertatea religioasă, indiferent de religie. Toate aceste lucruri sunt parte integrantă a lumii occidentale. Tocmai de aceea este terorismul o provocare, o probă de foc pentru vestici. Valorile noastre trebuie să prevaleze. O societate liberă, din a cărei libertate face parte şi securitatea, dar cu o libertate care nu este îngrădită de securitate.

Între nonşalanţă şi neglijenţă

Certitudini irefutabile se schimbă. Astăzi, conflictele nu mai corespund de multe ori "ordinii" univoce a secolelor anterioare. Există războaie inexplicabile, asimetrice și hibride. Iar criminalii din "Statul Islamic" şi-au dat acest nume ca să atace, ca structură de stat, alte state sau comunități. Însă eu nu le-am declarat război. Şi nici ţara mea.

Și aș aștepta, în același timp, că țara mea și alte țări să lupte împotriva lor în conformitate cu ordinea existentă. Da, o mulțime de aspecte legate de securitatea internă vor fi puse sub semnul întrebării. Iar dezbaterile politice trebuie să fie purtate în mod cinstit. Un singur exemplu: un zbor intern, în Germania. Nici la terminal, nici la îmbarcare nu mi s-a cerut un document de identificare. Acest lucru s-a întâmplat în urmă cu doar câteva luni. Cândva acest lucru ar fi putut fi considerat nonşalant. Astăzi, mai degrabă neglijent.

Scurtă descriere a unui prieten care a devenit dintr-o dată la Bruxelles voluntar, după atacul de la metrou, în mijlocul unei suferințe oribile: te lasă fără grai şi explicaţii. Cu astfel de lucruri, de imagini, nu te poţi obişnui. Naveta de dimineață nu este plecare pe front. Și lupta hotărâtă împotriva terorismului nu este un război. Atentatele vor schimba viețile noastre şi vor modifica lucruri considerate odinioară de la sine înţelese. Dar nu ar trebui să reușească să distrugă atitudinea noastră de bază. Şi să ne ridicăm pentru apărarea libertăţii, acest bun vulnerabil şi de mare preţ!