Cine îl protejează pe Victor Ponta

După pierderea umilitoare a alegerilor prezidențiale din noiembrie anul trecut, multă lume se aștepta ca Victor Ponta să demisioneze din fruntea partidului și a guvernului. Nu a făcut-o în zilele și săptămînile critice în care a simțit cu siguranță gheara rece a înfrîngerii pe șira spinării. După care lucrurile s-au așezat în ordinea și disciplina dictate de baronii partidului. Pentru că așa cum baronii PSD i-au cerut lui Ponta să se facă președinte, pentru a-i proteja de mîna justiției, tot astfel activul de partid și asociații din umbră l-au legat de scaunul de șef al guvernului. Dacă PSD nu a putut lua toată puterea, atunci greii partidului s-au văzut nevoiți să facă stînga-mprejur, cu aceeași marionetă în rolul de prim ministru.

Din primăvara lui 2012, de cînd Ponta și asociații s-au instalat în fruntea executivului, guvernele (patru la număr, susținute de USL iar ulterior de USD) conduse de Victor Ponta au pierdut numeroși miniștri, fie incompatibili, fie incompetenți, fie, cei mai mulți, urmăriți penal sau condamnați pentru corupție. Ultimul, dar cu siguranță nu cel din urmă, este protectorul baronilor locali, Liviu Dragnea, condamnat la un an de închisoare cu suspendare, sentința nefiind definitivă.

Un sondaj recent realizat de INSCOP relevă că atunci cînd Klaus Iohannis și Victor Ponta au puncte de vedere diferite, președintele și primul ministru trebuie să găsească soluții de compromis. Din același sondaj reiese că 58,5% din subiecți consideră că Guvernul Ponta trebuie să își încheie mandatul la termen, adică după alegerile parlamentare din 2016. Interesant este că sondajul INSCOP măsoară încrederea românilor în personalitățile publice, Ponta fiind creditat de doar 24,4% din respondent. Președintele Iohannis își păstrează primul loc în topul încrederii, cu 65%. Întrebarea care se pune este cum de mai mult de jumătate din români vor să fie guvernați în continuare de guvernul condus de Ponta, în timp ce mai puțin de un sfert acordă încredere șefului guvernului. Fie avem de a face cu o mulțime amorfă de cetățeni turmentați, fie Ponta este perceput ca o marionetă trasă de sfori de puternicii zilei, unii la vedere, alții controlînd din umbră jocul politic. Nu doar în tabăra PSD, ci și în aceea a liberalilor. Liberali care sînt percepuți și acum, după schimbarea la față determinată de ieșirea de la guvernare și din USL, drept niște farseori, farisei care trăiesc acum nostalgia latifundiarului USL.

O analiză demnă de reflecție face fostul consilier al fostului președinte, Sebastian Lăzăroiu:

“Ca să fie credibili opozanți la PSD, liberalii trebuie să își recunoască deschis erorile trecutului, mai ales că multe dintre ele revin astăzi în atenția publică în toată <<splendoarea>> lor. Uniunea Social Liberală a fost un proiect al clasei politice, în stare avansată de putrefacție, împotriva interesului cetățenilor. A fost o ultimă bulă de oxigen de care partidele politice s-au agățat pentru a salva ordinea nescrisă a corupției și impunității. Poate că la un moment dat se vor deschide arhivele și va ieși la iveală natura ascunsă a înțelegerii între câțiva lideri politici și oameni de afaceri care a propulsat pe scena publică cea mai toxică alianță post­decembristă.”(revista 22, 19 mai 2015)

Rămîne un mister cine îl susține pe Ponta în fruntea guvernului, în afară de PSD, fracturat și acesta în urma anchetelor și arestărillor DNA. Este adevărat că liberalii nu ar avea majoritatea necesară pentru reușita unei moțiuni de cenzură, la fel cum activul PSD nu se situează majoritar împotriva fantoșei de la Palatul Victoriei, de care are nevoie. O serie de penali, scăpați deocamdată de ofensiva DNA, mai speră încă în rămînerea în libertate și păstrarea averilor pentru ei, pentru urmașii lor și urmașii urmașilor lor.

Ponta ar fi trebuit să fie pînă acum anchetat și eventual condamnat pentru furt intelectual (“celebrul” plagiat), pentru afacerile avocățești cu Dan Șova, pentru furtul voturilor românilor din diaspora la alegerile prezidențiale. Ponta ar fi trebuit să plătească: o dată în justiție iar a doua oară în fața partidului. Este, cum am scris înainte, un mister că fantoșa baronilor, acum mulți dintre ei cercetați penal, arestați, trimiși în judecată sau condamnați, conduce încă executivul.

Președintele Iohannis, ale cărui un milion de voturi în fața lui Ponta nu s-au datorat numărului de români din diaspora care l-au votat, ci tonului, indignării, revoltei acestora transmise acasă, tace într-un mod suspect. A promis în campanie și a cuprins în programul său electoral dezbateri serioase, de amploare, pe teme importante precum educația, sănătatea, justiția, o nouă așezare politică, dezvoltarea rurală. Și multe altele asemenea. Nu am trăit nici debutul, nici efervescența unor asemenea dezbateri.

Nu cred în scenarii, dar sînt lucruri la care nu avem încă un răspuns. Nu știm dacă Ponta a fost sau n-a fost agent acoperit. Nu știm cîți și cine sînt ofițerii sau agenții acoperiți din justiție, din presă, din slujitorii Bisericii. Nu știm cum s-a petrecut miracolul între cele două tururi de scrutin, în urma căruia Iohannis a cîștigat două milioane de voturi în turul doi, față de precedentul – un milion să-l egaleze pe Ponta, iar alt milion să-l înfrîngă umulitor.

Nu știm, în fine, cine e priceputul păpușar care trage sforile în lumea politică și în aceea a oamenilor de afaceri de mucava, care dețin milioane și milioane de euro doar pe hîrtie. Banii adevărați, aceia care într-adevăr nu au miros, nu sînt îngropați nici în vile de lux, nici în bolizi care traversează străzile orașelor.

Acești bani fără miros cred că sînt unul din stîlpii care-l țintuiesc pe Ponta în scaunul de prim ministru.