Cele 27 de state ale UE îşi aleg Parlamentul

Roberta Metsola, preşedinta creştin-democrată a Parlamentului European, originară din Malta, a vizitat în ultimele luni toate cele 27 de state membre ale UE, sub deviza "foloseşte-ţi votul". În numeroase dezbateri organizate în săli de congres, universităţi şi şcoli, ea a încercat să trezească mai ales în rândul tinerilor interesul pentru alegerile europarlamentare care au loc o dată la cinci ani. "Imaginea pe care o aveţi în faţa ochilor când vă gândiţi la Parlamentul European este alcătuită din cele mai bine de 700 de fotolii albastre. Aceste fotolii vor fi distribuite indiferent că veţi merge la vot sau nu. Dar acum aveți de ales. Votul vostru poate avea efect, puteți influența rezultatul - cine va lua loc pe acele fotolii şi cine nu", a declarat Metsola în faţa unor tineri din Danemarca.

A-i determina pe cei 350 de milioane de cetăţeni cu drept de vot din statele UE să meargă la urne în cadrul scrutinelor democratice situate pe locul doi în lume ca amploare după cele din India nu este lucru uşor. Participarea la vot a fost la europarlamentarele din 2019 de doar aproximativ 50 la sută. Un  sondaj comandat de UE în primăvară arată că, de această dată, interesul pentru alegeri se situează în jurul valorii de 60 la sută. Participarea ar putea aşadar să crească. Ea este foarte importantă la acest vot, calificat de diverse tabere politice drept "scrutin al destinului" sau "al schimbării de direcţie", fiindcă o participare substanţială este de obicei benefică pentru centrul spectrului politic.

În numeroase state ale UE, inclusiv în Germania, campania electorală a fost axată pe dezbateri legate de securitate şi apărare, pe fundalul războiului Rusiei împotriva Ucrainei. Dar potrivit sondajelor, principala preocupare a oamenilor este în cele 27 de state membre politica economică şi socială. Politica de imigraţie nu joacă un rol substanţial în majoritatea ţărilor UE.

Sondajele prevestesc o creştere a dreptei eurosceptice

În numeroase ţări, sistemul politic este preocupat de anunţata întărire a dreptei eurosceptice şi a extremei drepte. Pe cancelarul german social-democrat Olaf Scholz aceasta l-a determinat să rostească un avertisment sumbru: "Unii populişti cer ca Germania să iasă din UE. Alţii văd Rusia lui Putin sau China lui Xi Jinping ca model înaintea Europei. În fine, alţii vor să demonteze construcţia europeană. Ce nebunie autodistructivă! Europa şi unitatea europeană ne asigură prosperitatea şi viitorul", a declarat el într-un spot de campanie.

În Franţa, Italia, Olanda, Austria, Belgia şi Ungaria partidele de dreapta şi de extremă dreaptă se află pe locul întâi în preferinţele electoratului. În Polonia, Germania şi Suedia, partidele de dreapta s-ar putea clasa cel puţin pe locurile doi şi trei.

În Germania, formaţiunea parţial de extremă dreaptă AfD este cotată cu 15 la sută din voturi, la egalitate cu două din cele trei formaţiuni care alcătuiesc coaliţia de guvernare la nivel federal, anume cea social-democrată şi cea ecologistă. Pe locul întâi sunt în Germania, potrivit sondajelor, creştin-democraţii din opoziţie, creditaţi cu 30 la sută din intenţiile de vot. Se aşteaptă ca dreapta şi extrema dreaptă să-şi sporească masiv prezenţa în Parlamentul European şi să ocupe 21-25 la sută din fotolii. Dar asta nu va fi suficient pentru a le asigura majoritatea.

Meloni vrea să înfiinţeze o alianţă de dreapta

Şefa guvernului italian, Giorgia Meloni, care este şi preşedinta familiei partidelor europene de dreapta ECR, a anunţat că vrea să formeze în Parlamentul European o coaliţie după modelul celei la putere în Italia. Ea guvernează de 18 luni Italia în fruntea unei coaliţii formate din populişti de dreapta, extremişti de dreapta şi creştin-democraţi. Meloni vrea să caseze astfel marea coaliţie inoficială de până acum din Parlamentul European, alcătuită din social-democraţi, liberali şi creştin-democraţi.

"Ne aflăm în ajunul unui scrutin decisiv, fiindcă pentru prima dată alegerile europarlamentare ar putea pune capăt unor majorităţi împotriva firii şi contraproductive. Trebuie să rămânem concentraţi, cu ambele picioare pe pământ. Să ne îndreptăm privirea spre orizont", a declarat Giorgia Meloni în cadrul unui miting electoral din Spania. Ea vrea să înfiinţeze împreună cu populista de dreapta Marine Le Pen din Franţa, cu naţionalistul Viktor Orban din Ungaria, cu formaţiunea PiS din Polonia şi cu alte partide un nou grup parlamentar european naţionalist de dreapta. Până acum, dreapta era compusă din două grupuri parlamentare.

Creştin-democraţii cochetează cu dreapta

Candidata de frunte a creştin-democraţilor europeni, preşedinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen, nu exclude o viitoare cooperare cu dreapta lui Meloni şi a celorlalţi. În mai multe dezbateri televizate, ea a declarat că mai important decât carnetul de partid este ca deputaţii să fie de partea Ucrainei şi să respecte valorile europene. Despre Meloni ea a declarat: "Ea este foarte clar pro-europeană. Ea este împotriva lui Putin, a spus asta foarte clar. Şi este în favoarea statului de drept. Dacă lucrurile rămân aşa, noi ne vom oferi colaborarea."

Social-democraţii, liberalii, ecologiştii şi stânga critică vehement această linie nouă a creştin-democratei von der Leyen. Potrivit sondajelor, creştin-democraţii şi social-democraţii îşi vor menţine o pondere aproximativ egală şi în viitoarea legislatură. Dar liberalii, ecologiştii şi stânga vor obţine rezultate mai slabe. Iar viitorul Parlament European va fi format din 720 de deputaţi, cu 15 mai mulţi decât până acum.

Un Parlament cu puteri limitate

Orice coaliţie se va alcătui după formarea grupurilor parlamentare, trebuie ţinut seama de faptul că Parlamentul European nu este decât una din cele două camere legiuitoare cu drepturi egale. Nu poate lua singur decizii şi nici nu poate alege un guvern, fiind dependent de cooperarea cu "Consiliul Uniunii Europene", în care sunt reprezentate guvernele celor 27 de state membre. Guvernele sunt la rândul lor dependente de aprobări din partea singurului parlament supranațional ales direct din lume. În nicio altă regiune a lumii nu există o instituție comparabilă, care poate adopta legi dincolo de granițele naționale.

Prin tradiție, alegerile se desfășoară pe durata a patru zile. Pe 6 iunie scrutinul începe în Olanda. În majoritatea țărilor, inclusiv în România, oamenii vor merge la urne duminică, pe 9 iunie. Primele rezultate privind componenţa viitorului Parlament European sunt aşteptate în aceeaşi zi, către miezul nopţii.