Spotmedia.ro: Ce trebuie să știm despre criza migranților

S-a întâmplat în iulie, dar este o temă care a contat acum pentru alegeri, exploatată împotriva coaliției de guvernare și care ar putea aduce încă o platformă pro-rusă la putere în UE.

Stefano Bottoni este conferențiar la Universitatea din Florența, unde predă istoria Europei de Est și istorie universală. În limba română a publicat Lungul drum spre Occident: O istorie postbelică a Europei de Est (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2021) și Moștenirea lui Stalin în România. Regiunea Autonomă Maghiară, 1952-1960, recent apărută la Editura Humanitas. Bottoni este autorul volumului Orbán: Un despota in Europa, în curs de traducere în limba română.

Ce înseamnă această criză a migranților pentru Italia, dar și pentru Uniunea Europeană?

Nu este ceva nou, un val de migrație susținută din țările din Africa a început din Italia după așa-numita primăvară din 2011-2012 și nu, nu s-a întrerupt nici în anii următori.

Diferite guverne din Italia,  și de stânga și de dreapta, au încercat în diferite rânduri să pună capăt acestui fenomen, prin acordurile bilaterale cu guvernele din această regiune. Dar eforturile au eșuat, cu căderea guvernelor.

Este și o problemă climatică, cauzată de schimbările climatice. Apoi, crizele politice și economice au afectat foarte puternic această regiune și lumea ajunge  în Italia, pentru că Italia este cunoscută ca un loc sigur, dacă ajungi în Italia, nu ești respins și din Italia se ajunge mai departe în Germania, Franța, în alte țări.

Eu nu cred că Rusia are un rol însemnat în această rută a migrației, a avut, după părerea mea, în ruta balcanică, criza migrației din 2015 – 2017, împreună cu Turcia.

Este o tulburare geopolitică, economică, socială. Italia este un receptor al acestei migrații și politica migrației din Italia este inconsistentă. Avem regulamente, avem legi care nu sunt respectate și rețelele migratoare știu asta, că dacă ajungi în Italia, nu se întâmplă nimic și că din Italia se scapă după o anumită perioadă.

A fost una dintre promisiunile, să spun așa, ale premierului, ale Georgiei Meloni, această înăsprire a politicii migrației. Și acum vedem, de fapt, că am ajuns într-o criză.

După cum știm, promisiunile politicienilor sunt un lucru diferit, chiar dacă sunt făcute cu bună-credință.

Se adaugă situația socială din Italia, rolul organizațiilor de cooperare, de pildă, italiene sau din alte țări, pentru că aceste vase/nave de salvare sunt în proprietatea organizațiilor neguvernamentale și sunt probleme legale foarte importante.

Nu se știe cine are competența, și se discută despre asta de ani buni, problema este cu regulamentul de la Dublin și care a fost aprobat și de Italia, fără a calcula consecințele. Consecințele sunt că primul stat în care migranții ajung are o responsabilitate exclusivă, chiar dacă aceşti migranți nu vor să stea în Italia.

Simte cumva Italia o lipsă de solidaritate, să spunem, pentru că am văzut Viktor Orban deja își continuă discursul anti-migrație. Franța, căreia îi este foarte frică de un succes al lui Le Pen la europarlamentare, deja a anunțat că nu va primi migranți. Vedeți o creștere a polului de extremă dreaptă?

Văd o creștere a sentimentului de extremă dreaptă, mai degrabă.

Acest sentiment nu are un pol politic unic, are cel mai puțin trei sau patru direcții. Una este polul Le Pen, AfD (Alternative fur Deutschland), dar sunt partide de opoziție. Le Pen are niște posibilități să câștige. AfD, după părerea mea, nu are nicio posibilitate în sistemul politic german, deși are teoretic acum chiar 20% în sondajele privind intenția de vot.

Un alt pol este în Polonia. Și un alt pol foarte important din punct de vedere simbolic este Viktor Orban, dar la Orban avem și încărcătura filorusă și Orban are multe în comun cu Le Pen și cu AfD, dar diferența mare este că Orban este la putere și vrea să stea la putere.

Dreapta italiană are aceeași problemă. Meloni face parte dintr-o familie, Liga Nord a lui Salvini este dintr-o altă familie și Forza Italia, fostul partid al lui Berlusconi, face parte chiar din Partidul Popular European.

Sentimentul anti-migrație este ceva similar, care este comun, dar problema este când ajungem la politici publice ce se face? Orice naționalist are interesul său, naționalistul francez sau german apelează la tratatul de la Dublin și spune naționalistului italian: migranții sunt ai voștri.

Cititţi întregul interviu pe spotmedia.ro.