Ce face SRI cu lista agenților pro-ruși

Ministrul Dîncu nu s-a hazardat să facă o listă cu parlamentarii care virează spre Est sau cu înalții funcționari cu simpatii pro-ruse, pe care probabil că îi cunoaște. S-a rezumat doar să lanseze un avertisment. Descoperirea lor a fost lăsată în seama ofițerilor de la Serviciul Român de Informații, mai ales că șeful SRI tocmai vorbise despre riscurile și oportunitățile țării în această perioadă grea. 

În recentul său discurs, directorul SRI Eduard Hellwig nu părea însă îngrijorat de acest fenomen, ci mai curând de relațiile încâlcite și nepotrivite dintre politicieni și servicii, despre faptul că lideri politici importanți se așteaptă să li se spună ce să facă în birourile șefilor serviciilor secrete, despre foști ofițeri SRI care se află pe lângă oameni de afaceri, companii de stat și poate chiar în anturajul unor demnitari cu greutate. Probabil că și printre ei există tentația pro-Moscova, chiar dacă nu sunt menționate glisări de acest fel. 

În ultimele două Rapoarte ale SRI date publicității, pe 2018 și 2019, se subliniază că diverse servicii de informații străine au continuat să acţioneze pentru: „cunoaşterea şi influenţarea deciziilor politice şi economice autohtone; îmbunătăţirea imaginii statelor de origine; obţinerea de informaţii referitoare la evoluţii interne, politica externă a statului român, domeniul militar, strategiile şi direcţiile de acţiune în domeniul energetic” (Raportul SRI 2019). Mai mult, Serviciul Român de Informații „a identificat preocupări de dezvoltare a rețelelor de sprijin în medii de interes (politic, economic, educațional-cultural, religios, minorități etnice, medii extremiste, ONG și mass-media)” (Raportul SRI 2018).

Politicienii menționați de ministrul Apărării nu sunt spioni, unii sunt niște pragmatici fără scrupule, care susțin diferite investiții în favoarea unei anumite țări (insistența preluării de către China a reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă în perioada premierului Victor Ponta, dezvoltarea 5g în România cu Huawei, compania chineză, care a încercat să preia conducerea în domeniu în perioada guvernării Dăncilă-Dragnea, privatizarea industriei aluminiului în favoarea investitorilor ruși sub guvernarea Năstase), alții fac lobby în diferite dosare, de pildă, obținerea licențelor pentru compania sârbă NIS controlată de gigantul rus Gazprom sau susținerea de către liderii UDMR fără rezerve a interesele Budapestei în Transilvania.  

Potrivit SRI însă, propaganda rămâne „cel mai intens utilizat instrument din spectrul amenințării hibride” iar scopurile sunt polarizarea socială, erodarea încrederii populației în UE și în NATO. Este vorba mai ales de propaganda făcută pe faliile convenabile Rusiei fie de de agenții menționați de Vasile Dîncu, fie de marginalizații nostalgici ai politicii autohtone, fie de idioții utili care nu înțeleg scopurile ultime ale acțiunilor antioccidentale,  

Fostul ministru de Externe, Andrei Marga, a scris spre exemplu din nou despre ideea vehiculată de adepții lui Vladimir Putin: teritorii contra pace. Din punctul lui de vedere, referendumurile din cele patru provincii ucrainene pe care ar vrea să le anexeze rușii ar fi valabile iar „ordinea existentă este punctul de plecare pentru a rezolva orice litigiu”. Pentru fostul ministru, Ucraina e „un stat care nu-și integrează democratic cetățenii, refuză acordurile privind minoritățile, interzice partide, monopolizează informații și recurge la ură” și ar fi „construit pe încălcarea suveranității altor state”. De aceea, în viziunea lui, ordinea actuală trebuie discutată.

Un alt fost ministru de Externe, Adrian Severin, îi susține ipotezele și explică de ce a respins „teza părtinitoare potrivit căreia intervenția militară rusă ar fi neprovocată și nejustificată; iar, în măsura în care a existat provocare sau justificare, ea poate fi condamnată din punct de vedere politic, dar condamnarea sub aspect juridic este discutabilă, căci războiul nu este interzis pur și simplu în dreptul internațional.” 

Fostul premier Adrian Năstase vorbește la rândul lui despre discriminarea românilor din Ucraina și despre absența ambițiilor autohtone față de această țară invadată: „Nu putem doar să facilităm transportul de grâne, doar să facilităm trecerea refugiațiilor, doar să sprijinim într-un fel sau altul. Cele mai multe dintre țări au deja strategii post conflict pornind de la diferite variante. Unele vor însemna în final o  anumită redesenare a frontierelor Ucrainei”.

Acești trei foști demnitari impulsionează propaganda rusă în mod voit, ei nu sunt niște naivi, ci niște cunoscători subtili ai mediului internațional. Nu fac gesturi gratuite și nu sunt dilematici în atitudinile lor. 

Ministrul Vasile Dîncu nu se referea la acești trei foști demnitari, ci la oameni aflați în plină activitate politică, gata să-și pună simpatiile pro-ruse la treabă. Spre deosebire de ministrul Apărării, care nu vrea să provoace un scandal, fostul președinte Traian Băsescu a prezentat în plenul Parlamentului European lista scurtă a demnitarilor occidentali care s-au lăsat cumpărați de Vladimir Putin: fostul cancelar german Schröder care a lucrat pentru Gazprom, Matteo Renzi, fost premier italian, angajat la firmă rusească, Christian Kern, fost cancelar austriac, Francois Fillon, fost premier al Franței, Esko Aho, fost premier finlandez, Paavo Lipponen, fost premier finlandez, Karin Kneissl, fost ministru de externe austriac, Hans Schelling, fost ministru de finanțe austriac și, desigur, nu putea să lipsească Dominique Strauss-Kahn, fost șef al FMI.

Legătura dintre amăgire și lipsa de gândire îi poate face pe idioții utili să intre în trena propagandei ruse, dar cei care devin agenți au deja interese clare. Oare SRI îi cunoaște? Și, dacă da, ce face pentru a-i descuraja?