Ce este Ziua Internațională de Comemorare a Holocaustului?
27 ianuarie 2024Națiunile Unite: Avertisment împotriva urii și rasismului
În noiembrie 2005, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluția 60/7 prin care declara data de 27 ianuarie Zi Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului. Decizia ONU sublinia că "Holocaustul, în timpul căruia au fost uciși o treime din poporul evreu și nenumărați membri ai altor minorități, va servi pentru totdeauna tuturor oamenilor ca un avertisment asupra pericolelor urii, intoleranței, rasismului și prejudecăților". Germania și alte țări introduseseră deja ziua de comemorare.
Cea dintâi Zi Internațională de Comemorare a Holocaustului a fost 27 ianuarie 2006 iar Kofi Annan, pe atunci secretar general al ONU, declara că "tragedia unică a Holocaustului nu poate fi anulată. Amintirea trebuie păstrată vie, cu rușine și groază, cât timp memoria umană va exista".
De ce 27 ianuarie?
Alegerea datei de 27 ianuarie are legătură cu anul 1945: în acea zi, din urmă cu 79 de ani, soldații sovietici din Armata Roșie au eliberat lagărul nazist de concentrare și exterminare Auschwitz-Birkenau. Soldații au găsit acolo câțiva supraviețuitori, dărâmăturile camerelor de gazare, morții și cenușa celor uciși.
Aproximativ 1,1 milioane de oameni au fost uciși numai la Auschwitz. Marea majoritate, aproximativ 90 la sută, erau evrei. Iar Auschwitz a fost doar unul dintre numeroasele locuri de concentrare și ucidere în masă amenajate de Germania nazistă în Europa. Pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial au murit în asemenea centre ale terorii peste șase milioane de evrei, sute de mii de sinti și romi, persoane cu dizabilități, oponenți politici ai nazismului (în special de stânga), homosexuali, criminali sau "asociali" (persoane considerate de regimul hitlerist că duc o existență "parazitară" și sunt "balast pentru societate"), prizonieri de război, Martori ai lui Iehova și nenumărați alții.
Cum spunea Kofi Annan, "amintirea este, de asemenea, o garanție pentru viitor. Abisul atins în lagărele naziste a început cu ură, prejudecăți și antisemitism. Aducerea aminte a acestor începuturi ne poate menține conștienți, în atentă căutare a semnelor de avertizare".
Prevenirea viitoarelor genocide
Comemorarea din 27 ianuarie este un mandat pentru toate statele ONU de a-și aminti de bărbații, femeile și copiii persecutați și uciși. Rezoluția 60/7 respinge orice formă de negare a Holocaustului, sprijină dezvoltarea de programe educaționale pentru amintirea Holocaustului și dorește să ajute la prevenirea viitoarelor genocide.
Citând Declarația Universală a Drepturilor Omului, rezoluția condamnă toate formele de "intoleranță religioasă, incitare, hărțuire sau violență împotriva persoanelor sau comunităților, pe baza originii lor etnice sau a convingerilor religioase", oriunde în lume.
Comemorare în Israel: Yom HaShoah
În Israel, ziua comemorării victimelor Holocaustului nu este 27 ianuarie, ci Yom HaShoah, care de obicei cade în aprilie. Sirenele sună atunci în toată țara timp de două minute iar autobuzele, mașinile și toată lumea se opresc. Oamenii tac, amintindu-și victimele.
Termenul Holocaust, folosit la nivel internațional, este derivat din greacă și înseamnă "complet ars". În Israel se vorbește despre Shoah, "catastrofa", iar "Ziua Comemorării Shoahului și a eroismului evreiesc" a fost stabilită pentru prima dată în 1951 și a fost reglementată prin lege în 1959. Comemorarea are loc în luna Nisan din calendarul evreiesc și este legată de răscoala din Ghetoul din Varșovia, care a avut loc în aprilie 1943.
Potrivit tradiției evreiești, ziua aducerii aminte începe cu o seară înainte. La comemorări sunt aprinse șase torțe, simbolizând cele șase milioane de victime evreiești. Alte evenimente au apoi loc în cursul dimineții, la memorialul Yad Vashem, de lângă Ierusalim.
Cu ocazia Yom HaShoah are loc și un marș comemorativ în Polonia, pe un traseu de trei kilometri, între lagărul principal de la Auschwitz și lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau. Mii de tineri evrei participă de obicei la acest așa-numit "Marș al celor vii".
Comemorarea Holocaustului în Germania
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial și victoria Aliaților asupra Germaniei lui Hitler, a mai durat o jumătate de secol până când, în 1996, președintele federal de atunci, Roman Herzog, a declarat ziua de 27 ianuarie ca zi de comemorare a victimelor național-socialismului. De atunci, în această zi, steagurile sunt coborâte în bernă pe clădirile publice din Germania, iar multe școli își dedică programul zilei acestei teme.
Din 1996 există și o oră de comemorare a victimelor nazismului în Bundestag (Parlamentul federal), chiar în Ziua Comemorării sau în preajma acesteia. În primii ani, discursul solemn a fost rostit în mare parte de politicieni germani, însă, pe parcurs, au fost invitați să vorbească numeroși supraviețuitori ai Holocaustului, dar și politicieni din alte țări - din Israel, Statele Unite, Polonia, Franța sau Spania, din Țările de Jos, Cehia, Ungaria, Rusia sau Marea Britanie. Au împărtășit experiențe emoționante și au avertizat: "Niciodată! Niciodată!", cum a exclamat în fața deputaților germani președintele Parlamentului israelian Mickey Levi, în 2022.
În 2011, Zoni Weisz a fost cel dintâi membru al minorității sinti și roma care a vorbit în fața Bundestagului german. Apoi, în 2017 au luat cuvântul două rude ale victimelor eutanasiei - uciderea planificată a persoanelor cu boli sau dizabilități grave.
Ședința comemorativă s-a concentrat asupra persoanelor persecutate sub național-socialism din cauza orientării lor sexuale sau a identității de gen.
În acest an, va fi vorba despre memoria intergenerațională. În fața Bundestagului va veni Eva Szepesi, eliberată din Auschwitz la 27 ianuarie 1945, pe când avea 12 ani. Iar în numele următoarei generații, va vorbi jurnalistul Marcel Reif, al cărui tată a supraviețuit Holocaustului.