Ce e putred în Scandalul Bîstroe?

Măsurătorilor vor fi făcute de inginerii români secondați de cei ucraineni cu martori din alte state europene pentru a vedea dacă cele două canale navigabile au fost adâncite prea mult. Există riscul ca adâncirea Canalului Bîstroe, de pildă, să dezechilibreze ecosistemul Deltei Dunării, dar încă nu e prea clar de la ce adâncime încolo apare pericolul. Oricum, geografia locului este în schimbare din cauza aluviunilor, a noii delte care se dezvoltă la vărsarea Chiliei în Marea Neagră. Harta se poate modifica și mai mult dacă Bîstroe, un canal scurt de doar câțiva kilometri, se va transforma într-o cale navigabilă, așa cum proiectează de altfel Kievul de mai bine de zece ani, prin adâncirea lui forțată, și apoi prin aducerea navelor tot mai mari pe acest fir de apă. Biologii autohtoni, dar și mulți ecologiști ucraineni spun de mai multă vreme că lucrările de pe Brațul Chilia pot distruge zonele cele mai frumoase ale Deltei, inclusiv legendara Pădure Letea, cu tot cu păsările și animalele ei. 

Apoi, potrivit unei analize a Administrației Fluviale Dunărea de Jos din iulie anul trecut, care a fost publicată de Libertatea, activarea Brațului Chilia și a Canalului Bîstroe ar putea duce în timp la blocarea Brațului Sulina dinspre mare, fiindcă aluviunile și decolmatările insistente vărsate ulterior în mare pot fi deplasate de curenți spre sud și, deci, afectează bara Sulina. Aceeași analiză vorbește despre scăderea debitului pe Brațul Sulina, dar și despre variațiile nivelului apei, care în orașul Sulina au înfundat gurile de canalizare, cu urmări neplăcute. Pe termen lung, efectele sunt de mai multe feluri, nu doar distrugerea treptată a Deltei Dunării, ci și eroziunea malurilor pe întreg litoralul autohton. 

Această analiză a ajuns la Palatul Victoria în iulie 2022, când a văzut-o premierul și tot cabinetul, inclusiv ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, cel care a început scandalul Bîstroe luna trecută. Și el și ceilalți înalți oficiali au tăcut mâlc în august când Ucraina a notificat România că începe dragarea celor două căi de comunicare. Ministrul adjunct al Infrastructurii din Ucraina, Iuri Vaskov, anunțase de altfel încă din luna mai 2022 că în perioada următoare vor crește de patru ori cantitățile care vor fi exportate din porturile dunărene ale Ucrainei. 

Oricum, nimeni din guvernul român nu a reacționat după ce Bucureștiul a fost anunțat de Kiev în vara anului 2022 că încep lucrările de dragare pe Bîstroe și nici autoritățile ucrainene n-au primit vreun aviz negativ și nu s-au lovit de nicio opoziție, după cum a spus Iuri Vaskov într-un recent interviu pentru Reuters. 

Oficialul ucrainean a admis că până acum nu era neapărat necesară adâncirea Canalului Bîstroe, sugerând că între timp au devenit inevitabile lucrările de adâncire, din cauza cozilor lungi care se formează la intrarea pe Brațul Sulina și probabil a taxelor pe care fiecare vas e nevoit să le plătească pentru folosirea acestei rute. Obiectivul declarat al Kievului este să transporte lunar pe Bîstroe și Chilia 500.000 de tone de cereale. Ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu, a declarat în luna iulie că partea română și-a dat acordul pentru tranzitul navelor cu cereale din Ucraina pe brațul Chilia și prin Canalul Bâstroe, motivând că „e o situație excepțională pe care am tratat-o ca atare”. Dar când a început scandalul, acum aproape trei săptămâni, șeful diplomației române în loc să continue această explicație legată de drama războiului care obligă Ucraina să se descurce cum poate, s-a transformat, la rândul său, în acuzator, ca și cum n-ar fi fost parte din echipa celor care și-au dat acordul pentru transformarea Bîstroe și Chilia în căi navigabile

Președintele României, primul-ministru și tot guvernul cunoșteau în detaliu, înainte ca ucrainenii să se apuce serios de dragare, care erau obiectivele lor, nu doar fiindcă nu erau neapărat secrete, ci și pentru că se presupune că oamenii ministerului de Interne și ofițerii serviciilor secrete monitorizează ce se întâmplă la frontierele țării, adună date și fac analize pe care le trimit celor mai importanți oameni în stat. Or, dacă la București se cunoșteau toate amănuntele, înseamnă că la nivelul președinției și guvernului există deja o analiză cu avantaje, dezavantaje și riscuri ale transformării celor două rute ucrainene în culoare de transport. 

Poate că războiul, situația grea a economiei ucrainene, relațiile cu partenerii strategici ai Bucureștiului au dus la o decizie temporară: aceea de a permite Ucrainei să adâncească Bîstroe și Chilia pe timpul conflictului, urmând ca după aceea totul să revină la normal. Președintele Klaus Iohannis a recunoscut că România știa din octombrie că Ucraina vrea să utilizeze Bîstroe „pentru a-și exporta marfa”, iar România „i-a dat un acord provizoriu până când lucrările se clarifică (...) Deci nu-i absolut nimic nou aici”. Poate că șeful statului trebuia să vină mai repede să explice, pentru a opri mesajul naționalist lansat de PSD și AUR să se rostogolească la nesfârșit. Iohannis i-a acuzat în cele din urmă de populism pe liderii celor două partide, dar fără să-i numească, accentuând că ei „n-au înțeles miza acestei perioade” și „nici preocuparea pentru Deltă nu este preocuparea numărul unu pentru ei”. 

Urmează deci măsurători de adâncime pentru Bîstroe și Chilia, dar România știe deja ce opțiune are? Știe ce vrea? Fiindcă oficialii ucraineni au vorbit de ceva vreme despre nevoia adâncirii celor două căi de transport. După măsurători va urma probabil o negociere: ce va cere România în schimbul sprijinului total al Ucrainei? Și ce ar putea primi de la aliații strategici ai țării sau de la UE?