Ce animă conflictul din Nagorno-Karabah?

S-a ajuns la următorul nivel de escaladare a conflictului dintre Armenia și Azerbaidjan: de duminică, între cele două țări vecine dușmane au loc confruntări violente și se duc lupte pe linia de conflict pentru prima oară de la armistițiul încheiat în 1994. Există morți și răniți.

Armenia a declarat prima starea de război, urmată de Azerbaidjan, dar în aceasta din urmă doar în anumite părți ale țării. Cele două state dau vina unul pe celălalt pentru această deteriorare gravă a situației. Iar lucrurile s-ar putea înrăutăți și mai tare în Caucazul de Sud. Ce întețește însă această violență?

"Atmosfera din Azerbaidjan: diplomația a eșuat"

Reinflamarea conflictului pe marginea regiunii Nagorno-Karabah, un conflict nestins de peste 30 de ani între Baku și Erevan, s-a putut observa deja din vară. La 12 iulie au început lupte care au durat 10 zile între soldații armeni și cei azeri, dar nu în Nagorno-Karabah, ci la granița recunoscută internațional dintre cele două țări. Confruntările s-au soldat cu peste 20 de victime, între care și civili.

Escaladarea tensiunilor în Caucazul de Sud are legătură și cu o anumită frustrare a azerilor. Ei nu au primit înapoi teritoriul care practic le aparține, conform dreptului internațional, nici după 30 de ani și după numeroase negocieri de pace. "Prioritatea noastră a fost mereu să rezolvăm această problemă în cadrul granițelor recunoscute. De 28 de ani încercăm să o rezolvăm pașnic, dar nu reușim", a declarat Farhad Mamedov, politolog azer și șef al firmei de consultanță Strategic Consultancy Group. De aceea ar avea loc acum această "contraofensivă".

Și în Azerbaidjan diplomația ar fi eșuat, potrivit lui Laurence Broers, director al programului pentru regiunea Caucaz a think-tank-ului britanic Chatham House. "O întrebare legitimă este: ce are Baku de arătat după ani de negocieri de pace? Pe de altă parte, Armenia și-a consolidat controlul asupra regiunii Nagorno-Karabah, în timp ce procesul de pace s-a prelungit la nesfârșit."

Erevanul încearcă să facă războiul "prea scump" pentru Baku

Armenia ar avea acum două opțiuni, crede observatorul politic armean și președinte al clubului de presă de la Erevan, Boris Navasardjan: "Mobilizare maximă, pentru a respinge atacul azer și provoca acestuia cât de multe pagube se poate. Sau, în colaborare cu comunitatea internațională, să încerce să-i potolească pe liderii azeri."

Erevanul ar dori să le arate celor de la Baku ce preț ridicat are războiul, în termenii pierderilor militare și ale victimelor, spune Broers de la Chatham House. Premierul armean Nikol Pașinian ar fi "mai puțin reținut față de o escaladare a conflictului" decât predecesorul său Serj Sargsyan.

Armistițiu stabil? Greu de imaginat

În Azerbaidjan se speră într-un succes militar, iar un al doilea armistițiu ar fi imaginabil doar în "condiții absolut noi", "cu un calendar ferm de retragere militară din teritoriile azere ocupate, totul strict conform celor patru hotărâri adoptate deja de Consiliul de Securitate al ONU", explică premierul de la Baku, Farhad Mamedov.

Nici la Erevan nu prea crede nimeni într-un nou tratat cu țara vecină. Un armistițiu ar fi "greu de imaginat, deoarece ar fi nevoie în acest sens de un mare nivel de încredere între cele două părți", spune premierul armean Boris Navasardjan. Iar în acest moment "există zero încredere între Erevan și Baku".

"Armenia insistă că situația securității trebuie să se îmbunătățească înainte de a accepta discuții între cele două țări, în timp ce Azerbaidjanul are ca singură pârghie destabilizarea situației", comentează Laurence Broers. Ar fi greșit ca responsabilitatea pentru escaladarea tensiunilor să fie atribuită doar unei părți, având în vedere că ambele state au investit masiv în dotări militare defensive și ofensive.

Situația internațională facilitează o confruntare militară

Un alt motiv solid pentru actuala acutizare a conflictului ar fi și situația internațională, care s-a schimbat dramatic de la armistițiul încheiat în 1994. "Procesul Minsk (negocieri de pace în cadrul grupului OSCE de la Minsk – nota redacției) a fost în mare măsură produsul unei lumi unipolare în primii ani de după încheierea Războiului Rece", crede Broers. Ideea a fost atunci că acest conflict va fi rezolvat "cândva, în cadrul unui acord de pace liberal", dar azi SUA "s-au retras", iar locul lor a fost ocupat de alți actori geopolitici, ca Rusia și Turcia.

Eforturile internaționale comune care să promită autorităților de la Erevan și Baku destulă securitate pentru a iniția un dialog de pace relevant sunt "absente". S-ar căuta mai degrabă un "protector geopolitic" decât o cale diplomatică fără "o bază internațională solidă", adaugă Broers.

Potențialul de escaladare este prezent

Expertul în regiunea caspică spune că situația este atât de periculoasă în prezent și pentru că nu ar exista forțe internaționale care să facă presiuni pentru încheierea unui armistițiu. Rămâne de văzut și cât de departe va merge Turcia cu susținerea sa pentru Azerbaidjan: "Empatia și solidaritatea cu Azerbaidjanul au existat mereu, dar acum ele se transformă în moduri de sprijin activ, inclusiv ajutor militar."

Potențialul pentru noi escaladări și ingerințe ale unor state terțe în conflict ar exista, avertizează expertul Broers. Iar cele două părți și-ar putea încheia confruntarea după câteva zile, prezentând propria "poveste de succes".