Biserica Ortodoxă a Greciei: o secularizare treptată

La Catedrala Metropolitană din Salonic slujba de duminică începe la șapte și durează în jur de trei ore. Cei mai mulţi dintre credincioşi vin pe la nouă și jumătate, pentru a lua parte la Sfânta Liturghie. Până atunci oamenii se roagă în tăcere și sărută icoanele. În mijlocul încăperii se vede drapelul Greciei. 

Catedrala reprezintă centrul religios al orașului, aici predică episcopul Anthimos al Salonicului, cunoscut și pentru declarațiile sale politice: "Grecia înseamnă Macedonia și Macedonia înseamnă Grecia". Episcopul a protestat împotriva politicii de conciliere a guvernului de la Atena în disputa cu țara vecină pe tema numelui "Macedonia". 

În Grecia, Biserica Ortodoxă beneficiază de protecție prin articolul 3 al Constituției. Mulți clerici greci folosesc acest statut special și ca platformă politică. În acest context, acordul dintre premierul elen, Alexis Tsipras, și arhiepiscopul Ieronim al Atenei îi surprinde pe mulți observatori. Înţelegerea prevede ca legătura strânsă dintre Biserică și stat să slăbească. Clericii greci ar urma să piardă statutul de funcţionari publici, iar Biserica ar fi nevoită să plătească salariile clericilor cel puțin parțial din fonduri proprii. În același timp, titlul de "Biserică de stat" poate fi păstrat. În Constituţie ar fi stipulată neutralitatea religioasă a Greciei. 

"Nu există un consens nici în interiorul Bisericii"

O tânără care se întoarce de la slujba din catedrală nu pare tulburată de aceste știri: "N-aș avea nimic împotrivă dacă Biserica și statul se despart. Evanghelia e una, politica e alta. Doar nu suntem în Iran." Un tată care a venit cu copiii la biserică vede lucrurile altfel: "Se urmărește dezbinarea dintre Biserică şi popor."

În forma sa actuală, acordul nu prevede o separare definitivă a Bisericii de stat. Pentru o separare completă ar fi nevoie de o modificare constituțională, iar aceasta ar putea fi aprobată, conform legii, doar de următorul Parlament, explică profesorul de științe politice Konstantinos Papastathis de la Universitatea din Salonic. El adaugă că nu există un consens în această problemă nici în interiorul Bisericii, din motive organizatorice.

"Ieronim vorbește în numele Bisericii elene, dar nu și în cel al Bisericii autonome a Cretei sau al comunităților bisericești din Insulele Dodecaneze. Acestea din urmă nu aparțin de Biserica Ortodoxă Greacă. Înainte de a ajunge la înțelegerea cu premierul Tsipras, Ieronim nu s-a consultat cu reprezentanții acestora", spune Papastathis.

Yannis Kaminis, doctorand în Teologie, consideră că acordul nu rezolvă problemele existente. "Avem nevoie de un dialog deschis, nu doar între guvern și episcopi, ci la nivelul societăţii." Din perspectiva sa, e important ca relația dintre Biserică și stat să fie regândită, dar acest lucru nu e de ajuns: "Problema e că Biserica nu a ajuns încă în prezent, lipsește transparența și capacitatea de a se implica în procesele democratice."

Mulți gerci își doresc ca Biserica să se abțină de la implicarea în domeniul politicii, mai ales atunci când episcopii se amestecă în procedurile legislativului. "În Grecia, Biserica are o funcție instituțională în viața politică și socială", explică profesorul Konstantinos Papastathis."Ea influențează în mod direct sau indirect o parte considerabilă a populației. Această influență e deosebit de puternică pe plan politic. Dacă un partid pierde susținerea Bisericii, urmările se resimt."

"Grecii au încredere în Biserică"

Uneori, și populiștii de dreapta profită de simpatia bisericii. De exemplu episcopul Ambrozie din Kalavrita a opinat că doar partidul extremist de dreapta Zorii Aurii (Chrysi Avgi) ar putea să mai salveze țara. El a instigat chiar și la violență împotriva homosexualilor și a susținut că incendiile devastatoare din această vară ar fi o pedeapsă divină pentru ateismul premierului Tsipras.

Episcopul din Chios a declarat că nu există refugiați, ci doar imigranți care fură. Anthimos din Salonic i-a îndemnat pe credincioși să-și țină copiii departe de parada homosexualilor pentru că e datoria creștinilor să se apere împotriva unor astfel de perversiuni. Declarațiile de acest fel sunt criticate între timp de mulți credincioși și chiar şi Biserica s-a distanțat de ele.

Nikos Panagiotou, profesor la Institutul de studii media din Salonic, consideră că "grecii au încredere în Biserică, dar acest lucru nu are o influență prea mare asupra vieții de zi cu zi". Realitatea multor greci arată adesea altfel, de pildă, homosexualitatea nu mai e la fel de tabuizată ca în trecut, dar dezbaterile publice pe această temă sunt încă dificile. Legătura prin tradiţie strânsă cu Biserica are rădăcini adânci, observă Panagiotou: "Chiar dacă la biserică nu mai merg la fel de mulți oameni ca pe vremuri, instituția se bucură de multă încredere în spațiul public." Potrivit profesorului de la Institutul de studii media, influența politică a Bisericii a crescut în timpul crizei economice.

Un sondaj recent arată că 54 la sută dintre greci sunt împotriva separării constituționale a Bisericii de stat, iar tendința aceasta e în creștere. Oamenii trebuie să-și amintească ceva important, spune Konstantinos Papastathis, anume că Biserica nu e o persoană fizică, ci o comunitate a credincioșilor. Chiar dacă aceasta e structurată ierarhic, nu înseamnă că episcopul reprezintă părerile tuturor membrilor comunităţii." Sigur că există clerici xenofobi și homofobi, dar nu toată lumea susține aceste poziții.

În Grecia, clericii ultraconservatori nu mai sunt la fel de puternici ca odinioară. Credincioşii tineri ca Yannis Kaminis critică declarațiile pline de ură ale unor episcopi și își doresc o Biserică mai apropiată de viața de zi cu zi și mai puțin interesată de propria putere.