Balkan Survey: Filmul ca mijloc de apropiere
12 noiembrie 2018
La prima proiecție a peliculei lui Radu Jude "Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari" biletele fuseseră deja epuizate. Filmul care durează aproape două ore și jumătate a fost una din cele 23 de producții din Balcani incluse anul acesta în programul Festivalului Internațional de Film de la Salonic. Radu Jude tematizează un tabu, abordând un capitol întunecat al istoriei României din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. "În fiecare țară există teme ale trecutului cu care nu se dorește o confruntare. În România această temă e antisemitismul. Aici, în Grecia, probabil că e războiul civil", explică regizorul român după proiecția peliculei în cadrul secțiunii "Balkan Survey".
Un subiect care și aici, la Salonic, are dureroasă relevanță: 50.000 de evrei au fost deportați de naziști în lagărele morții. Abia de câțiva ani acest capitol întunecat este abordat la Salonic. Radu Jude arată cum confruntarea cu propria istorie se răsfrânge asupra identității culturale a unei țări. În ultimele scene de film este prezentat masacrul de la Odessa, în care armata română a ucis peste 20.000 de evrei. În această redare fictivă a evenimentelor de atunci, vedem militari români alături de cei ai armatei naziste. Mulțimea aplaudă încântată când soldații incediază simbolic o casă locuită de evrei. "Această fascinație pentru Hitler și asasinarea evreilor corespunde ea realității?" - întreabă o spectatoare după vizionarea peliculei. "Am filmat aceste scene într-o piață foarte animată din București, fără să fi blocat accesul pietonilor. În mulțime s-au amestecat și oameni care nu erau actori", răspunde regizorul.
Cinematograful, ca loc de întâlnire
Întâlniri și discuții de acest gen conferă secțiunii "Balkan Survey" un loc central în cadrul Festivalului de Film de la Salonic. Cinematograful ca loc de întâlnire? În cele zece zile de festival acest lucru devine realitate. Salonic este și el un oraș din Balcani, chiar dacă mulți locuitori au destule rezerve față de statele vecine, după cum atrage atenția directorul secțiunii, Dimitris Kerkinos. Prin înființarea rubricii "Balkan Survey", cu un sfert de veac în urmă, s-a dorit prezentarea creațiilor unor cineaști din Balcani - și pentru a familiariza publicul elen cu situația din țările ex-iugoslave.
„În Grecia există multe prejudecăți cu privire la celelalte state balcanice și pentru că acestea fuseseră comuniste în trecut, iar după cea de-a doua conflagrație mondială Grecia s-a orientat spre vest. Aceasta deși, cultural, suntem foarte apropiați unii de alții", apreciază Kerkinos.
Mai ales în timpul războaielor din fosta Iugoslavie, grecii aveau un sentiment de superioritate față de țările vecine. Dar, adaugă Kerkinos, festivalul a contribuit la o mai bună înțelegere în regiune: "Prin intermediul acestor filme, oamenii au înțeles că aceste țări ne sunt mai aproape decât cele occidentale."
Turcia ca verigă de legătură
Orașul Salonic este considerat a fi o poartă a Balcanilor. Premierul elen, Alexis Tsipras, și-a propus îmbunătățirea relațiilor cu vecinii și propulsarea orașului ca centru economic al Balcanilor. Ideea nu e deloc nouă. Orașul este un important punct de interferență între Orient și Occident.
"Aceste țări au o istorie frământată comună. Ele sunt un amestec dintre diferite naționalități și etnii, reunite cândva în Imperiul Otoman și devenite, de la o zi la alta, state autonome", amintește, în context, Stere Gulea. În căutarea propriei identități, mai arată regizorul român, aceste țări sunt nevoite să constate cât de mult au ele în comun. Întreaga regiune pare cuprinsă de un cutremur de durată, fiind, în același timp, în căutarea stabilității, e de părere maestrul Stere Gulea.
De aceea, explică Dimitris Kerkinos, în secțiunea "Balkan Survey" sunt prezentate și producții turcești. Mulți nu includ Turcia în regiunea Balcanilor, dar aceasta nici nu contează. "Căci nu e atât vorba de chestiuni geografice, cât de identitatea culturală. De istoria comună, de rolul jucat de Istanbul în regiune. În fond, toate țările participante au tematizat filmic, într-o manieră sau alta, trecutul otoman. Așa s-a creat un cadru cultural, în care își are locul și Turcia", a conchis Kerkinos.
Istoria, văzută din cealaltă perspectivă
Totuși publicul secțiunii "Balkan Survey" este interesat înainte de toate de abordarea subiectelor actuale. De pildă în pelicula "Cold November" a regizorului kosovar Ismet Sijarina. Acțiunea filmului se petrece la Priștina în anii 1991 și 1992, când sârbii dețin controlul asupra orașului, asuprind sistematic populația albaneză. Cei care susțin deschis autonomia provinciei Kosovo își pierd locul de muncă. Filmul este o dramă socială, în centrul căreia se află o familie și dilema profundă a tatălui între integritatea morală și pura supraviețuire a soției și copiilor săi.
Printre spectatori s-a aflat și un albanez kosovar, care la discuțiile cu publicul a ținut să precizeze: "Trăiesc de șapte ani deja în Salonic. Mulți aici nu știu nici măcar unde se află Kosovo. Mă bucur că este prezentat acest film în festival și că astfel oamenii au posibilitatea de a urmări istoria și din altă perspectivă". Și Fatmir Spahiu, producătorul peliculei și totodată interpretul rolului principal, speră ca dialogul bilateral și schimbul de idei să fie impulsionate: "Priștina se află la doar trei ore de mers cu mașina de aici. Noi venim des la Salonic pentru cumpărături. Îi invit pe toți să vină și ei la noi".
"Balkan Survey" oferă ceea ce între statele din Balcani se dovedește adesea a fi foarte dificil: un loc de întâlnire. Deși festivalul prezintă filme din întreaga lume, forța sa rezidă în regionalitate. Multe dintre pelicule incluse în festival sunt coproducții balcanice. E greu de crezut că numai filmul ar putea netezi abisurile adânci căscate între popoarele blacanice. Dar cel puțin pe durata Festivalului de la Salonic, aceste prăpastii lasă impresia a fi mai puțin adânci.