Baerbock: "Putin foloseşte foamea ca pe o armă"

Vorbind cu DW în marja ceremoniei marcând cea de-a 25-a aniversare a creării Curții Penale Internaționale (CPI), şefa diplomaţiei germane, Annalena Baerbock, a subliniat importanța exercitării de presiuni asupra președintelui rus Vladimir Putin pentru a reveni asupra deciziei de neprelungire a acordului privind cerealele. Cea mai indicată cale, a arătat politiciana ecologistă, ar fi ca "țările din Africa, America Latină, Asia, să se adreseze direct lui Putin”. ”Am văzut în ultimul an că apelurile adresate lui Putin și de către alte țări din lume, nu doar cele europene, pot face diferența”. 

Ministra germană de Externe a subliniat responsabilitatea ţării sale în prevenirea războaielor, dată fiind responsabilitatea sa ”pentru cele mai crâncene crime din lume în trecut”. ”Prin urmare a fost și este în continuare responsabilitatea noastră să consolidăm dreptul internațional pentru a preveni viitoarele războaie, genocidul, crimele împotriva umanității", a spus ea.

În ceea ce privește politica SUA față de China, Baerbock spune că aceasta este "similară" cu cea a Germaniei. Publicăm mai jos integral interviul acordat DW de ministrul german de Externe. 

DW: Doamnă Baerbock, i-ați cerut lui Vladimir Putin să înceteze să mai utilizeze foamea ca armă chiar în momentul în care acesta s-a retras din înțelegerea privind cerealele din Marea Neagră. Este însă nevoie de o soluție rapidă pentru a evita creșterea numărului de oameni afectați de foamete. Care este cea mai probabilă cale de ieșire din această situație? 

Baerbock: Lumea a făcut acest apel comun aici, la New York, la Națiunile Unite. Fiecare delegat din fiecare țară a fost absolut șocat de faptul că Putin a oprit din nou această inițiativă privind cerealele. Oamenii din întreaga lume au observat în ultimele luni cât de importante sunt cerealele din Ucraina. În condițiile în care vorbim despre 32 de milioane de tone de cereale care s-au îndreptat spre aproximativ 45 de țări din lume, folosirea abuzivă a acestor cereale, respectiv a foametei ca armă, a transmis o adevărată undă de șoc în această dimineață. Aș spune așadar că se impune intensificarea presiunii asupra Rusiei pentru ca grânele din Ucraina să poată ajunge în lume. 

Ce se poate face în clipa de față?

Cea mai indicată variantă este ca țările din Africa, țările din America Latină, din Asia să se adreseze direct lui Putin. Am văzut în ultimul an că atunci când și alte țări din lume, nu doar cele europene, îi transmit un apel lui Putin, acest lucru poate face diferența. El se folosește de fapt de cei mai vulnerabili din lume în acest război, nepermițându-le să primească alimente, așa că acest aspect vizează și alte țări. Prin urmare, acest apel internațional comun este, din punctul meu de vedere, esențial. Pe de altă parte, noi, ca europeni, am subliniat de la început că nu ne putem baza doar pe bunăvoința lui Putin. Nu întâmplător, UE a consolidat coridoarele de solidaritate, ceea ce înseamnă scoaterea cerealelor pe calea ferată și totodată a navelor de marfă pe Dunăre către restul lumii. Trebuie să intensificăm aceste exporturi, dacă am făcut-o deja în trecut, fără a mai fi la cheremul dispoziției schimbătoare a președintelui rus. 

Germania tocmai și-a prezentat noua strategie privind China. Este aceasta suficient de robustă pentru Statele Unite? Au ambele țări, Germania și SUA, aceeași înțelegere în ceea ce privește reducerea riscurilor? 

Cred că avem o înțelegere similară a reducerii riscului. Însă această strategie privind China nu este nici despre SUA, nici despre China. Ea este despre noi, europenii, despre cum trebuie să devenim mai rezilienţi, reducând dependența pe care o avem până acum față de China. În ultimul an am fost nevoiți să învățăm, mai ales noi, germanii, că dependența noastră de Rusia, de o dictatură autocratică este un pericol pentru propria noastră securitate, economică și energetică și, prin urmare, pentru securitatea noastră în ansamblu. Decuplarea ar însemna oprirea schimburilor. Nu ne putem decupla într-o lume globalizată și nici nu urmărim acest lucru. Ceea ce ne dorim este reducerea riscurilor. Deci să ne reducem propriul risc la minimum. Și, așa cum China s-a schimbat în ultimii ani, la fel și politica noastră față de China trebuie să se schimbe. La nivelul întregii lumi, cred eu, diversificarea este modul în care țările, cum ar fi SUA, se raportează la situație.  

Ați venit aici pentru a comemora cea de-a 25-a aniversare a Curții Penale Internaționale. Curtea nu poate urmări Rusia pentru crima de agresiune. Dvs. căutați să atrageți țările lumii în acest demers. Ce responsabilitate vedeți pentru Germania? 

Germania, țara noastră, a fost responsabilă pentru cele mai grave crime din lume în trecut. A fost și este în continuare responsabilitatea noastră să consolidăm dreptul internațional pentru a preveni războaiele în viitor, pentru a preveni genocidul, crimele împotriva umanității. Și, după cum am văzut, există un vid de responsabilitate în ceea ce privește dreptul penal internațional, în special în ceea ce privește mama crimelor, crima crimelor, războiul de agresiune, dat fiind că nu poți trage la răspundere țările pentru acest lucru dacă nu sunt semnatare ale Statutului de la Roma. Consider că este responsabilitatea noastră, după procesele de la Nürnberg, după înființarea CPI, să eliminăm acest vid de responsabilitate. Acest lucru este într-adevăr dificil, deoarece Consiliul de Securitate este un obstacol și am avea nevoie de mult mai multe țări care să ratifice mai întâi Statutul de la Roma, precum și așa-numitul Amendament de la Kampala. În acest fel am putea aduce, în cele din urmă, în fața Curții și țările care nu sunt semnatare. Cred că acum este cu adevărat un moment de cotitură în care vedem că, atunci când un război de agresiune este purtat de o țară membru permanent al Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite, trebuie să reacționăm prin lege și să îi aducem împreună pe cei care cred în lege și nu în război. 

SUA, un aliat apropiat al Germaniei, nici măcar nu au aderat la CPI. Ce se poate face în acest sens? 

Cred că este esențial să nu renunțăm la un proiect doar pentru că nu am reușit în trecut. Acest principiu este binevenit în viață, în politică, ideea că există întotdeauna o nouă șansă. În clipa de față, prin războiul brutal de agresiune al Rusiei, pe care nimeni nu și l-a dorit, trebuie să ne întrebăm dacă ne asumăm responsabilitatea generației noastre de a face un nou pas în dreptul penal internațional și în consolidarea dreptului internațional. Și, după cum am văzut în ultimul an, importanța CPI a devenit mai vizibilă și pentru acele țări care nu au aderat în trecut la CPI și la Statutul de la Roma. Să remarcăm de pildă că, pentru prima dată, declarațiile G7 au o legătură directă cu CPI. Pentru mine acesta este un pas înainte. Și da, fac apel la toate țările din întreaga lume, la partenerii noștri apropiați, la țările care sunt puțin mai departe de noi, să își imagineze singure ce și-ar dori dacă ar avea loc un război de agresiune în vecinătatea lor directă. Poate că acest lucru ar contribui la o schimbare de mentalitate.