Azerbaidjan - autocraţia din paradisul aurului negru

O reclamă binevenită pentru o ţară cunoscută mai mai mult pentru rezervele uriaşe de petrol. Am putea asista la unul din cele mai scumpe spectacole din întreaga istorie a Eurovisionului.

Contractul secolului cu giganţii petrolieri

Exploatarea ţiţeiului a început în Azerbaidjan în urmă cu mai bine de un secol, pe când zona era încă parte a ţaratului rusesc. Rezervele actuale sunt apreciate la circa 14 miliarde de barili. De la declararea independenţei ţării, în 1991 încoace, firmele occidentale au profitat de enormele resurse azere. Printr-un aşa numit "Contract al secolului", din 1994, Azerbaidhanul permite câtorva concerne, printre care şi giganţilor de la BP şi Exxon, să se implice în exploatarea rezervelor de ţiţei din Marea Caspică. Potrivit informaţiilor oficiale, numai în anul 2011, în Azerbaidjan s-au investit circa 20 de miliarde de dolari.

"Contractul a avut înainte de toate scopuri politice, fiind menit a atrage firme occidentale în Azerbaidjanul, pe atunci, de abia ieşit de sub influenţa rusă," spune Alexej Vlasov, redactor-şef al agenţiei de ştiri moscovite "Vestnic Cavkaza". Noile oleo- şi gazoducte au asigurat pe atunci tinerei republici o independenţă în regiunea post-sovietică, mai explică expertul.

Fără nostalgii "sovietice"

În Baku bogăţia se "simte" la tot pasul: ţara, puţin mai mare decât Austria, este un şantier în plină dezvoltare. Cele două milioane de locuitori ai Capitalei sunt uluiţi de viteza cu care se schimă propriul oraş. O parte din câştigurile obţinute din exportul de petrol este investit în construcţia de străzi, poduri şi clădiri. Dar "partea leului" rămâne în branşa exploatărilor petroliere. Multe domenii economice rămân sub-dezvoltate, remarcă Farhad Medijev de la Universitatea din Baku. "Avem banii, dar ne lipseşte capitalul uman", adaugă el.

Azerii care lucrează în exploatarea petrolului se numără printre locuitorii fericiţi. Salariile lor sunt comparabile cu cele din occident, între 900 şi 1800 de euro lunar. Restul din cele 9 milioane de azerii trebuie să se descurce cu un venit lunar de 75 de euro.

Tinerii, precum Valeria, sunt optimişti. În vârstă de 27 de ani, ea lucrează ca manager pentru un proiect nord-american în Baku. Dacă ai o pregătire bună, poţi găsi un job pe măsură. În nici un caz, tânăra nu regretă perioada sovietică. Nici Marat, de 52 de ani, nu şi-ar dori o revenire a ţării în sânul fostei Republici Sovietice: "Am urât de când mă ştiu sistemul socialist". El critică însă nivelul de trai de astăzi: "Avem un potenţial precum Kuweitul. dar populaţia trăieşte de 10 ori mai prost". De vină este sistemul politic, aflat în vigoare de decenii în statul din Caucaz.

"O autocraţie - ereditară"

Într-un index al democraţiei, publicat de trustul britanic de presă Economist în anul 2011, Azerbaidjanul ocupă locul 140 din 167, fiind considerat ca stat cu "regim autoritar".

De aproape 20 de ani, în fruntea ţării s-a instalat familia Aliyev. Între 1993 şi 2003, postul de preşedinte a fost ocupat de fostul şef al KGB-ului sovietic Geidar Aliyev, înlocuit, în momentul în care s-a îmbolnăvit, de fiul său Ilham. Opozanţii vorbesc despre o "autocraţie ereditară", pentru că, întocmai ca şi tatăl său, actual şef al statului conduce cu mână forte. Organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului, precum Amnesty International (AI) au informaţii despre încarcerarea opozanţilor şi a jurnaliştilor ostili regimului.

Potrivit unor rapoarte, numai în 2011, 136 de persoane au fost maltratate în centrele de detenţie, trei plătind chiar cu viaţa curajul de se opune guvernului. Informaţiile apar într-un document al guvernului german, la solicitarea grupului parlamentar ecologist de la finele lunii martie. Militanţii pentru drepturile omului cred că Eurovision este o scenă bună pentru a atrage atenţia asupra deficitelor pe care Azerbaidjanul le are la acest capitol.

Nagorno-Karabah - un conflict nesoluţionat

O altă temă care ar reveni în atenţia opiniei publice o dată cu finala Eurovision: conflictul din Nagorno-Karabah. Enclava din Caucaz, locuită în majoritate de armeni, s-a desprins la începutul anilor '90 de Azerbaidja. Aproape 25.000 de oameni au murit în conflictul dintre Armenia şi Azerbaidjan. Armistiţiul continuă să fie fragil: la graniţa dintre auto-proclamata republică Nagorno-Karabah şi Azerbaidjan continuă schimbul de focuri. La începutul lunii martie, Armenia a anunţat că nu va participa la finala Eurovision de la Baku.