"Ne-am trezit brusc implicaţi"

Până astăzi, Hans Völkl devine neliniştit când aude zgomot de elicopter. Îşi aminteşte de zgomotul făcut de cele două elicoptere tip Bell-UH 1 în noaptea de 5 spre 6 septembrie 1972.

Pe atunci Völkl era militar al Bundeswehr, staţionat la baza aeriană Fürstenfeldbruck. Era în schimbul de noapte în turnul de control şi misiunea sa era să-i asiste pe piloţii care aterizau acolo. Tânărul militar de 21 de ani pe atunci, văzuse la televizor drama care se întâmplase în Satul Olimpic din München, aflat la doar 20 de kilometri depărtare. Acolo terorişti paletinieni pătrunseseră în orele dimineţii în locul unde erau cazaţi sportivi israelieni, componenţi ai echipei olimpice. Ei îi împuşcaseră deja pe halterofilul Josef Romano şi pe antrenorul de lupte Mosche Weinberg şi luaseră ostatici alţi nouă israelieni.

Ore de groază în Satul Olimpic

În cursul serii cei opt terorişti se urcaseră în două elicoptere împreună cu cei nouă ostatici ai lor. Cererea lor de eliberare a unor tovarăşi de luptă din închisori aflate în Israel şi Germania de Vest nu fusese aprobată. După tratative care au durat ore în şir, ministrul german de Interne de la acea dată, Hans-Dietrich Genscher, le-a promis cale liberă spre Cairo, capitala Egiptului. Cele două elicoptere urmau să-i transporte spre aeroportul Riem, unde îi aştepta un avion de pasageri.

Dar în loc de asta, piloţii poliţiei de frontieră (Bundesgrenzschutz) i-au dus la baza aeriană a Bundeswehr de la Fürstenfeldbruck. Acolo, potrivit lui Völkl, cele două elicoptere şi-au făcut apariţia dintr-o ceaţă densă către orele 22:30, aterizând direct în faţa ferestrei biroului său care se afla la parter.

Drama de la Fürstenfeldbruck

Acolo, potrivit planurilor poliţiei, trăgători de elită ar fi trebuit să-i ucidă pe terorişti şi să-i elibereze pe ostatici. Dar planul a eşuat. După ce s-a tras asupra lor, teroriştii au răspuns cu salve de Kalaşnikov. În tabăra germană o mână nu ştia ce face cealaltă. Niciodată nu se făcuse antrenament pentru eliberarea unor ostatici. Poliţiştii nu aveau contact prin staţiile de emisie-recepţie, astfel că unii s-au trezit atacaţi cu focuri de armă de colegi de-ai lor.

Völkl şi camarazii săi din Bundeswehr nu au fost nici măcar informaţi că teroriştii şi ostaticiii lor urmează să fie aduşi la Fürstenfeldbruck. "Ne-am trezit brusc implicaţi fiindcă tocmai eram în schimbul de noapte. Nouă nu ne-a spus nimeni nimic înainte", a declarat el pentru DW. Völkl a încercat să se adăpostească într-o nişă pentru calorifer, în timp ce gloanţele îi şuiereau pe la urechi. La doar câţiva metri depărtare de biroul său, un glonţ ricoşat l-a nimerit pe un poliţist. "Aici l-a nimerit pe Anton Fliegerbauer", spune el. "Zăcea acolo. Pereţii erau împroşcaţi cu fragmente de os. Glonţul l-a nimerit în cap."

Atac asupra serbării păcii

Zgomotul împuşcăturilor a continuat până la miezul nopţii. După care în baza aeriană s-a auzit o explozie. Un terorist a aruncat o grenadă într-unul din elicoptere. În care se aflau în continuare ostaticiii legaţi. În zori a devenit clar că, pe lângă poliţistul Anton Fliegerbauer, alţi cinci terorişti palestinieni au fost împuşcaţi mortal. Şi niciunul din ostaticii israelieni nu a supravieţuit atentatului.

Prin Olimpiada de la München Germania a vrut să arate lumii chipul ei prietenos. Întrecerile olimpice erau menite a fi o "serbare a păcii", la doar 27 de ani de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, în care şase milioane de evrei fuseseră ucişi de germani. Dar în 1972 au fost iarăşi ucişi evrei pe tărâm german, şi statul german s-a dovedit incapabil să-i protejeze.

O tăcere de 40 de ani

După o zi de întrerupere şi o ceremonie funebră Olimpiada de la München a continuat. Politicienii sau poliţia nu şi-au cerut scuze pentru dezastrul de la Fürstenfeldbruck. Nu a fost înfiinţată nicio comisie de anchetă, nimeni nu şi-a asumat răspunerea pentru operaţiunea eşuată de eliberare. Sau pentru faptul că a fost refuzat ajutorul oferit de specialişti israelieni. 

Decenii în şir rudele victimelor au luptat pentru a putea vedea actele întocmite la anchetă. Până astăzi luptă pentru despăgubiri mai consistente. Ele au anunţat că nu vor participa la ceremonia comemorativă de la München, organizată la împlinirea a 50 de ani de la atentat.